Calatorie cu un om invizibil

Calatorie cu un om invizibil

E prima data cand am ore de la 7, dar n-are importanta, pentru ca ma pot trezi de la orice ora si in general nu mi-e frica de nimic. CITITI SI: Lectie de transat o gaina oarba Un cutremur pentru fiecare Va omor pe toti Dupa ce imblanzesti Dunarea Blues pentru o fata muta Cum arata sfarsitul unui miracol: adio, Baile Herculane Toamna la Terasa Fericirii Adio, tara!

acum 42 luni (24 Nov 2016)

>

Am ghiozdanul in spate si-mi tine de cald. In rest, imi clantane dintii, pe strada Adrian sunt doua siruri muntoase de zapada, cate unul pe fiecare margine de strada, iar prin tunelul dintre ele ma strecor eu acum cu greu spre scoala. E prima data cand am ore de la 7, dar n-are importanta, pentru ca ma pot trezi de la orice ora si in general nu mi-e frica de nimic. N-am mai fost niciodata atat de singura pe strada Adrian, imi zic, pur si simplu nimic nu misca, niciun caine, nicio masina, niciun om. Zapada scartaie sub niste cizme straine, habar n-am ale cui, oricum nu indraznesc sa ma uit in urma, ci bag doar putina viteza, de parca ai putea sa mergi repede prin zapada, cand de fapt te misti cu incetinitorul.

Pasii din spatele meu nu se opresc, ma intreb cine-o fi si ce s-ar putea intampla. Ma gandesc ca ar trebui sa spun o rugaciune in gand, incep cu "Tatal nostru", apoi zic "Inger, ingerasul meu". Pentru trei minute am mintea ocupata: am mai inaintat un colt de strada. Mai bag un pic de viteza prin zapada scartaitoare, cu gratie, fara sa alunec.

In dreptul parcului, imi iau inima-n dinti si ma uit in spate. Stau in mijlocul intersectiei goale, in intuneric, sub becul stradal, ca un fluture sub lampa, si ma holbez in toate partile. Traversez in fuga, cat de mult poti sa fugi daca zapada e pana la genunchi... Il rog frumos daca poate, pe cat poate, sa ma ajute sa ajung cu bine la scoala. Stiu ca poate, pentru ca de-acum Vali e invizibil si puternic ca un arhanghel, asa-mi imaginez, desi ultima data cand l-am vazut era mai slab ca mine. Dar acum e urias si, daca vrea, ma poarta in buzunarul lui stang de la vesta. Ma tine acolo, acunsa, in timp ce eu traversez singura orasul prin intuneric, intr-o dimineata geroasa de iarna, urmarita din toate partile de pasi fara fata.

Ma misc fericita prin buzunarul lui Vali, unde e cald si bine. Il intreb ce a mai facut, daca ma aude cand vorbesc cu el uneori, daca stie ca intr-o noapte... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro