>

Cine citeste, insa, cu atentie, documentul "Sfanta Taina a Cununiei si impedimentele la aceasta", elaborat de Sfantul si Marele Sinod desfasurat recent in Creta, va avea surpriza sa constate ca nu este vorba despre o decizie "socanta" luata recent de Biserica. Se pastreaza Traditia Ortodoxa, noutatea fiind cu totul alta: chiar se da mana libera Sinoadelor Autocefale sa decida cum cred de cuviinta, in anumite conditii.

Necazul intelegerii gresite a acestei stiri pleaca din faptul ca se face prea usor confuzie intre termenii "religie" si "confesiune" (inclusiv unele dictionare oficiale ale limbii romane o fac). O confesiune reprezinta "personificarea" unei religii, la nivel de cult public distinct. De pilda, islamul, desi este religie, este si el confesionalizat: siismul, sunnismul, sufismul, kharigitii etc., fiecare cu subramurile lui. Documentul, ca si viata bisericeasca de pana acum, intelege doua mari categorii de persoane:

1. Nuantarea arata imposibilitatea existentei vreunui pogoramant sau dispensa, adica o exceptie de la regula. Motivul este simplu: cei de religii diferite au divinitati diferite, prin urmare ar fi ilogic sa ceri unui credincios sa fie binecuvantat de un alt dumnezeu, in care nu crede. Prin urmare, Biserica interzice o astfel de casatorie nu pentru ca dusmaneste pe miri, ci pentru ca unul dintre miri oricum nu crede in Dumnezeul crestin. Prin urmare, o astfel de interzicere nu este, cum ar parea, un atentat la un drept (pentru ca, in fond, Cununia, ca si credinta, este o alegere, nu o impunere), ci o protejare a unei credinte religioase. Este vorba de crestinii de alta confesiune decat cea ortodoxa. Acestia au o particularitate: Dumnezeu lor este Dumnezeul crestinilor, Iisus Hristos, doar ca il vad diferit de ortodocsi. Mai intai, se precizeaza foarte clar ca, conform canoanelor, "casatoria intre ortodocsi si ne-ortodocsi este interzisa conform acriviei canonice (canonul 72 al Sinodului Quinisext)". Pentru ca, ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro