Boieri mari: Marile inginerii ale Erbicenilor. Laurentiu Erbiceanu, gazda la Constanta pentru Carol I, Ferdinand I si tarul Rusiei Nicolae al II-lea

Constantin Laurentiu Erbiceanu s-a nascut la 21 mai 1939, a fost sef de promotie al Liceului "Spiru Haret" din Bucuresti si apoi a absolvit Facultatea de Constructii Civile si Industriale din cadrul Institutului de Constructii din Bucuresti. De pilda, ca sa-i verifice pe scafandrii profesionisti ai portului, care asezau blocuri de beton de 40 de tone sub apa pentru constructia digului de larg in portiunea sa terminala, spre Farul Carol I, a imbracat el insusi costumul de scafandru, cu casca, furtun de aer, telefon si calauza. Pe terasa deschisa de la est a pavilionului, in 1914, a fost surprins un moment istoric: vizita imperiala la Constanta a Tarului Nicolae al II-lea Romanov al Rusiei, insotit de regele Carol I si de principele mostenitor Ferdinand I (foto dreapta). In 1922, cand Laurentiu Erbiceanu si-a incheiat misiunea in port, bilantul anual era uluitor: cheltuieli de 5,5 milioane de lei aur si venituri de 6,1 milioane de lei aur. Destinul dramatic al lui Ion Flueras Ion Flueras tinandu-l in brate pe Constantin Laurentiu Erbiceanu, alaturi de mama sa, Ileana Flueras, si de verisoara ei, Viorica Flueras Fiul lui Laurentiu Erbiceanu, Dinu Erbiceanu, sef de promotie la Liceul "Spiru Haret" din Bucuresti in 1928, absolvent de Constructii la Politehnica din Bucuresti, a activat si el in Societatea Creditul Industrial, dar a fost si conferentiar la Politehnica din Timisoara. "Mustaciosul" armean si avocatul lui Eminescu Sub domnia lui Mihail Sturdza, la inceputul secolului al XIX-lea, fratii armeni Magardici si Iacob Buiucliu fusesera vitregiti de tot avutul lor din Moldova in folosul logofatului Iorgu Ghica, de la care arendasera doua mosii, la Deleni si Macut. Sustinuti de guvernul austriac si de Rusia, Buiuclii au luptat insa pentru dreptul lor timp de 20 de ani cu autoritatile din Moldova, iar pentru ei a intervenit chiar sultanul Abdul Medjid, mai intai prin carti viziriale, apoi printr-un firman, in 1855. Primul armean cu numele de Buiucliu care a ajuns la nord de Dunare se pare ca a fost Hagi Manciuc Bogdan (Asfadus) Buiucliu (1760-1828), negustor din Rusciuk, proprietar de fabrici de matase. Intors in tara, a fost numit profesor de istorie universala si bisericeasa la cursul superior al Seminarului de la Socola, apoi a tinut catedra de Dogmatica, Morala, Pastrorala si Drept canonic. Era deja un teolog de seama al vietii spirituale din Moldova in 1894 cand s-a mutat cu familia de la Iasi la Bucuresti, pentru a preda Dreptul canonic la Facultatea de Teologie din Capitala. Si nici ca, la 17 mai 1900, regele Carol I i-a onorat opera numindu-l membru al Ordinului Coroana Romaniei in grad de Comandor si decorandu-l cu "Steaua Romaniei" in grad de cavaler (1890), de ofiter (1895) si de comandor (1912). A lucrat mai intai ca inginer la intreprinderea Panteli si a fost sef al mai multor santiere din Bucuresti si din tara: a proiectat si executat, printre altele, calea ferata Caracal-Craiova, poduri pe canalul Arges, hala de sport si piscina Floreasca din Bucuresti, fabricile Progresul Bucuresti si Roman.