Boieri mari: Cum a renascut neamul Stirbey din propria cenusa. Barbu Stirbey, cel mai abil om din umbra regelui Ferdinand

Boieri mari: Cum a renascut neamul Stirbey din propria cenusa. Barbu Stirbey, cel mai abil om din umbra regelui Ferdinand

In 1851, a infiintat Pensionatul domnesc de fete - ce avea sa devina ulterior Scoala Centrala de Fete -, apoi a dat decrete pentru deschiderea unor centre esentiale pentru invatamantul romanesc: Scoala de Arte si Meserii, Scoala de Agricultura, Scoala de Botanica si Scoala de Chirurgie. Nu era voie sa se fumeze in fata lui, nimeni nu se aseza inainte de a fi poftit, poruncea sa se copieze si sa se recopieze acte toata noaptea, dadea afara pe gazetarii francezi care indrazneau sa-i spuna ca Principatele ar trebui impartite - ca Polonia - intre Rusia si Austria, (...) purta manson, se ocupa de toate - bucatarie, albituri, grajduri, proprietati. In 1870, a infiintat fabrica de conserve, iar la sfarsitul secolului, pe mosia sa se dezvoltau 20 de livezi cu pomi roditori, 100 de gradini si 50 de podgorii de vie. A fost pasionata de zbor, de tariile cerurilor, la fel ca George Valentin Bibescu - care ii era unchi - si Bazu Cantacuzino - care ii era var - si a devenit una dintre primele aviatoare romance. De foarte tanara a fost pasionata de zbor, insa a reusit cu greu sa intre la o scoala de pilotaj - primea numai respingeri din cauza ca era femeie si nu se cadea sa stea la mansa. Au survolat Frontul de Est, de la Odessa la Stalingrad si in Crimeea si au transportat raniti, medici si tratamente. "Nepot de Domn, frumos, iubit de femei, elegant, plin de farmec, de o neobisnuita distinctiune si foarte bogat, legaturile lui Stirbey cu curtea princiara dainuiau de pe la 1907, din vremea insangeratelor rascoale", scria I.G. In fine, acesta a fost marele atu al lui Barbu Stirbey, pendularea echilibrata intre emotie si ratiune, abilitatea de a impaca dorintele si interesele - atat personale, cat si nationale -, capacitatea de a nu epata cu nimic, dar de a fi exceptional. un amestec ciudat de vointa si de lene, de hotarare si de fatalism, de indeferenta si de siretenie. Intr-adevar, Stirbey le-a oferit protectie de fiecare data: regina Maria a stat la Buftea in primele luni de razboi, cand Ferdinand mutase cartierul general la Scrovistea, langa Peris, iar cand s-au refugiat la Iasi Barbu Stirbey o vizita cu religiozitate, era sfetnic si mesager. La randul ei, Nadeje s-a declarat intotdeauna fericita de relatia apropiata dintre regina si sotul ei, bucurandu-se de increderea pe care aceasta i-o acorda lui si nefiind vreodata suspicioasa de vreo relatie nepotrivita. Preocupat de dezvoltarea averii mostenite si comunitatii in care traia, a creat la Buftea una dintre cele mai mari ferme din tara: avea vita-de-vie americana, o laptarie si o moara sistematica, iar in 1902 a ridicat si o fabrica de vata si pansamente. In 1901 s-a preocupat de ridicarea si intretinerea unei scoli de meserii si agricultura la Bucoveni - a donat terenul de constructie, bani pentru ateliere, locuintele meseriasilor si unelte - apoi s-a interesat de infiintarea unei scoli de gradinarit, dupa acelasi model. "Buftea era un domeniu foarte bine oranduit, aproape de tot de Bucuresti, iar printul Stirbey croise in padure lungi alei pe care puteai goni in galop, pe un drum batut, lungime de mai multi kilometri", scria regina in "Povestea vietii mele", citata de istoricul Narcis Dorin Ion in volumul "Elitele si arhitectura rezidentiala in Tarile Romane (sec.

acum 86 luni (26 Feb 2017)

Pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, numele Stirbey se afla in pericol de disparitie. Stirbey - ultimul succesor din vechiul neam al boierilor olteni, atestati de izvoarele istorice inca din secolul al XV-lea - imbatranise fara urmasi. O crescuse ca pe o fiica pe Ecaterina Vacarescu, fata lui Iorgu si stranepoata Saftei Brancoveanu, si o maritase cu folos, cu Dumitrachi Bibescu. Purtau si acelasi nume, tocmai potrivit pentru a duce mai departe traditia de familie. Si-asa, a renascut dinastia Stirbey, reimprospatata cu sangele Bibescu, tot de mari boieri olteni. Explica Nicolae Iorga, in "Studii si documente cu privire la istoria Romaniei": "Stirbey, neavand copii, lasa prin diata sa (n.r. - testamentul sau) lui Barbu Bibescu si numele de familie, precum si oarecare parte dintr'o mostenire cam ingustata si primejduita". A avut o cariera lunga in administratia statului, inca de la venirea rusilor. A fost un apropiat al lui Pavel Kiseleff in perioada in care acesta a administrat Bucurestiul si a ramas in functii publice pana la domnia lui Gheorghe Bibescu, dat jos de pe tron de Revolutia pasoptista. Oscar Print

A fost ales domn muntean in vara lui 1849, cu mandat sa conduca dupa Regulamentele Organice introduse nu de mult timp. - a domnitorului Stirbey) va sta comisarul extraordinar al Rusiei, si mai puternic, mai poruncitor si mai gata spre ofense si constrangeri decat chiar consulul de pana atunci; la stanga, uitandu-se piezis la celalalt supraveghetor, va strajui comisarul extraordinar al Sultanului, deprins a vedea in Tara Romaneasca o provincie si in acela caruia i se mai zicea, din respect pentru datina, Voevod si Domn, un simplu ", elabora Nicolae Iorga in "Viata si domnia lui Barbu Dimitrie Stirbey, domn al Terii Romanesti (1849-1856)". Chiar si asa, cu toate vicisitudinile climatului extern, domnia lui Barbu Stirbey a fost marcata, in special, de interesul profund acordat invatamantului si de eliberarea din sclavie a tut... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro