Bogatia iesita din comun in Campina, la 1900. Cum a ajuns oraselul prahovean sa fie numit "Texasul Romaniei"

Bogatia iesita din comun in Campina, la 1900. Cum a ajuns oraselul prahovean sa fie numit

Aflata in "poarta" Vaii Prahovei, Campina a avut o insemnatate deosebita si inainte de exploatarea petrolului, fiind, inca din secolul al XIV-lea, o importanta vama pe calea de comunicatie dintre Transilvania si Muntenia. Patrimoniul rafinariei era unul foarte bogat si se compunea din rafinarii, schele, sonde, instalatii de export la Constanta si Giurgiu, o flotila de tancuri petroliere de transport pe Dunare, o fabrica de acid sulfuric, o fabrica de bidoane, o statie de conducte de apa pe raul Doftana etc.

acum 48 luni (20 Sep 2016)

Aflata in "poarta" Vaii Prahovei, Campina a avut o insemnatate deosebita si inainte de exploatarea petrolului, fiind, inca din secolul al XIV-lea, o importanta vama pe calea de comunicatie dintre Transilvania si Muntenia. Din nefericire, in 1840, vama este mutata la Breaza, iar dupa aceea la Predeal, punctul de frontiera cu Ardealul. Timp de cateva zeci de ani, orasul a avut o stagnare in dezvoltarea sa. Insa lucrurile se schimba din nou, odata cu inceperea exploatarii titeiului, iar Campina devine un fel de "Texas al Romaniei".

Rafinaria Steaua Romana, boom-ul din Campina

In 1857, fratii Mehedinteanu puneau bazele, la Ploiesti a unei "fabrici de gaz". Timp de cateva decenii, exploatarea zacamintelor a avut un caracter national, situatie care se schimba dupa 1895, cand statul roman a adoptat o prima lege moderna a minelor, care deschidea drumul pentru capitalurile straine in industria petrolului din Romania.

Societatea cu capital mixt a achizitionat in intregime zona petroliera din jurul orasului Campina, aproximativ 305 hectare de campuri petrolifere si a construit o rafinarie moderna, pe o suprafata de 13,5 hectare.

Patrimoniul rafinariei era unul foarte bogat si se compunea din rafinarii, schele, sonde, instalatii de export la Constanta si Giurgiu, o flotila de tancuri petroliere de transport pe Dunare, o fabrica de acid sulfuric, o fabrica de bidoane, o statie de conducte de apa pe raul Doftana etc.

In primul an de functionare, 1897, rafinaria distila aproximativ 30.000 tone titei pe an, insa numai dupa doi ani, in 1899, distila 95.000 tone pe an si ajunsese, inainte de 1914, la circa 560.000 tone pe an. Un amanunt interesant este ca, pe locul actualei gari a municipiului, si-a avut biroul inginerul Anghel Saligny, proiectantul si constructorul podului de la Cernavoda. Campinenii, din agricultori, rafinori si sondori

Inten... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro