Bijutierul care "vrajeste" oasele animale. Fost sofer la Banca Regala din Londra, refuza sa-si divulge varsta sau numele

Bijutierul care

De la ciolanul plin de resturi de carne si pana la bijuteria de vitrina sau la pandantivul care se atarna la gat, este un drum anevoios, insotit de tehnici complicate si murdare, sunt etape pe care trebuie sa le respecti cu sfintenie, altfel, totul se duce de rapa. Fara sa se gandeasca la o posibila concurenta, sculptorul a postat pe internet zeci de tutoriale in care le explica meticulos celor atrasi de aceasta arta cum se transforma intr-o bijuterie o bucata de os sau de lemn de esenta nobila. De cativa ani a inceput sa lucreze pe coarne de cerb carpatin sau lopatar, pe corn de caprior, de caribou sau pe colt de morsa.

acum 33 luni (19 Nov 2016)

Isi aprinde tigara pe care o tine intre degetul mare si aratator si trage fumul cu forta pana ce obrajii i se lipesc de oasele fetei. Ramane o secunda in pozitia asta, nemiscat si apoi, printr-un valatuc de fum, incepe sa vorbeasca, de parca cineva, din spate, ar fi apasat pe un buton. "Ceea ce esti facut sa fii, aia vei fi, nu ai cum sa faci o derogare de la drumul tau, restul tine de bizareriile vietii."

Auzi doar aceste cuvinte, pentru ca de vazut, nu ai cum sa vezi cine le rosteste. Pe fata napadita de parul lasat sa creasca aparent haotic, nu i se zaresc decat ochii, de un albastru de sticla. Se recomanda simplu Manu, iar din momentul in care iti intinde mana si te pofteste langa el, tot acel miraj starnit de infatisarea bizara, venita din alta lume, se prapadeste. Este un artist bijutier, sculptor, pictor si poet in acelasi timp, un amalgam de de toate, un cautator.

Manu a inceput sa lucreze de mic, sub indrumarea tatalui sau, pilot de avion, dar cu o pasiune aparte: sculpta in argint. Am lucrat alaturi de el in plexiglas, lemn, iar spiritul creativ s-a nascut in mine, pentru ca tata nu avea harul acesta. Nu vindeam in oboare, aveam avantajul ca tata lucra la un punct de comanda si vindeam in unitatea lui", povesteste Manu.

Acesta a fost doar inceputul unui lung drum de la care nu s-a abatut nici pana astazi, in ciuda incercarilor vietii, care l-au dus pe tot felul de carari unde nu s-ar fi gandit vreodata ca o sa ajunga. Mester la "Dealu Mare"

Manu povesteste ca in anii de dinainte de Revolutia din 1989, era o mica vedeta a Ploiestiului. Undeva in centrul orasului, langa celebrul restaurant "Dealu Mare", avea o ghereta, un chiosc mic de genul celor in care se vindeau bilete de autobuz. Lucra acolo, la fata locului, inconjurat de curiosi, dar si de betivani, clientii fideli ai restaurantului de langa micul atelier. I-a mers bine, pentru ca multe dintre lucrarile... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro