Diagnosticul de tulburare de orgasm se poate pune atunci cand abilitatea orgasmica a femeii este sub cea rezonabila pentru varsta, experienta sexuala si adecvarea stimularii sexuale pe care aceasta o primeste", explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan. Semne de intrebare ar trebui sa ridice, asadar, doar absenta orgasmului ca regula, nu ca exceptie, si sub rezerva premisei ca exista, totusi, stimularea sexuala necesara obtinerii acestuia. "Problemele orgasmice ocazionale, care nu sunt persistente sau recurente, ori nu sunt acompaniate de emotii negative sau de dificultate interpersonala marcata, nu sunt considerate a fi tulburare de orgasm. Un diagnostic de tulburare de orgasm nu este adecvat daca problemele se datoreaza unei stimulari sexuale inadecvate ca intensitate si durata", mai spune psihologul. "Cele mai multe tulburari de orgasm sunt mai curand existente dintotdeauna, decat dobandite. Odata ce o femeia invata cum sa ajunga la orgasm, ea foarte rar pierde aceasta capacitate, exceptand comunicarea sexuala redusa, relatiile conflictuale, o experienta traumatizanta (de exemplu violul), o tulburare afectiva sau o conditie medicala generala", explica Ionut Ghiugan. Neincrederea in propriul potential O femeie, cu cat isi iubeste mai mult corpul, cu atat se poate bucura mai mult de sex, iar sansele de a avea orgasm cresc. Neincrederea in potentialul sau fizic sau, altfel spus, o stima de sine scazuta poate repreprezenta o bariera in calea atingerii orgasmului, in special din cauza imposibilitatii de a se relaxa sufcient pentru a simti placerea. Cu cat ajunge mai repede sa-si cunoasca, sa-si accepte si sa-si iubesca trupul, cu atat mai repede va ajunge sa se bucure de sex, spun specialistii. Multe femei isi cresc capacitatea orgasmica pe masura ce experienteaza o varietate mai larga de stimulare si capata mai multe cunostinte despre propriul lor corp. Frica de a nu performa saboteaza sansele de a ajunge la organsm nu doar in cazul barbatilor, unde efect... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro