Volumul de peste 200 de pagini este, de fapt, autobiografia lui Klaus Iohannis, in care sunt prezentate momente din copilaria lui Klaus Iohannis, detalii referitoare la perioada maturitatii, dar si recenta numire in functia de presedinte PNL si candidatura sa la prezidentiale.

"Si parintii, si sora mea locuiesc acum in Wurzburg. Cand am stiut ca voi candida la Presedintie, i-am sunat pur si simplu si le-am dat vestea.

In debutul volumului, primarul Sibiului se arata legat de locul in care a trait si sustine ca l-a modelat dupa chipul si asemanarea sa.

"Se spune ca oamenii sunt legati de locurile in care aleg sa traiasca prin fire care, de multe ori, le raman lor insile ascunse. Despre Sibiu pot sa spun ca este locul din care am pornit si, in acelasi timp, locul la care am revenit: nu din comoditate, ci pentru ca, traindu-mi aici copilaria si adolescenta, mi-am dat seama ca Sibiul este orasul cu care am cele mai multe afinitati", sustine Iohannis, in primele pagini ale cartii, reunite sub titlul "Copilaria pe Strada Cetatii".

"Este orasul in care am gasit mereu acelasi calm pe care ceilalti l-au observat la mine, este un oras in care ordinea a reprezentat o regula nescrisa, una pe care si eu mi-am insusit-o", mai spune el.

Iohannis vorbeste cu detasare despre el insusi si despre viata sa personala si realizeaza, pe parcursul cartii, un autoportret.

"Acum sunt un fanatic al organizarii", scrie el la un moment dat, si se declara "un pic perfectionist din acest punct de vedere". Sunt zile cand trebuie sa ma trezesc la 4 dimineata ca sa ajung la 10 in Bucuresti si sunt zile in care ma scol la 7 ca sa ajung la 8 la birou.

"Este foarte usor ca doi oameni tineri sa se placa si sa se indragosteasca, si asta mi s-a intamplat si mie cu sotia mea. Ne-am cunoscut la 22 de ani si ne-am casatorit pe la vreo 29", marturis... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro