Ascensiunea unui premier al Romaniei. Episodul X: Mircea Cartarescu a crescut langa Moara Dambovita, demolata pentru cartierul politic unde locuieste Ponta

Unul dintre cei mai valorosi prozatori ai generatiei actuale, Mircea Cartarescu, vede prin alti ochi povestea cartierului de lux ridicat de NIRO in spatele IGPR si langa Centrala de Informatii a SRI, pe care am prezentat-o in editia de marti, 8 martie, a "Romaniei libere". Constrangerea vechilor arhitecti de a imbina registre estetice aproape incompatibile - un utilitarism mohorat, concretizat prin volume greoaie de caramida, grinzi metalice, tevi si rezervoare nituite, sine si utilaje, iar pe de alta parte ceea ce pe-atunci era considerat "frumos": stucatura si ciubucarii, oberlichturi si ingerasi de ipsos, frontoane, turnulete si donjoane - a produs adesea constructii monstruoase, de o splendoare paradoxala, ireductibila, care ne urmareste din adancul timpului. De cate ori trec pe langa cate-un castel de apa ruinat, prin ferestrele fara tocarie ale caruia se vede albastrul cerului, pe langa cate-un "vapor" enorm de caramida pe care scrie cu litere uriase FUMATUL INTERZIS sau TRAIASCA P.C.R., pe langa cate-o fabrica de acid sulfuric cu peretii decorati cu gorgone de gips sau o veche hala cu geamurile facute tandari, am sentimentul ca lumea reala e abolita si ca am intrat in visul unui arhitect genial si dement care n-a construit pentru nevoi omenesti identificabile, ci pentru impenetrabilele scopuri ale unei alte rase.

acum 79 luni (10 Mar 2016)

Unul dintre cei mai valorosi prozatori ai generatiei actuale, Mircea Cartarescu, vede prin alti ochi povestea cartierului de lux ridicat de NIRO in spatele IGPR si langa Centrala de Informatii a SRI, pe care am prezentat-o in editia de marti, 8 martie, a "Romaniei libere". Asta pentru ca parintii sai locuiesc intr-un apartament de bloc comunist, amplasat fix langa "Central Residential Park".

Prozatorul a scris, dupa demolarea Morii Dambovita, doua texte in care jeleste topirea, sub cupele excavatoarelor, a ruinei de poveste a cladirii, pentru a-i lua locul betoanele armate ale gruparii de afaceristi conectati cu potentatii zilei, care stapanesc peste malurile Dambovitei.

Drag cititor, stiu ca "traim in miezul unui ev aprins", ca alegerile bat la usa, ca in Rusia se dau legi ce sugruma democratia, ca sunt zeci de victime in Peninsula Sinai, ca Bush are inca un avantaj in sondaje si ca am pierdut meciul cu Cehia.

Mai stiu ca ziarul care-mi adaposteste rubrica e un cotidian de mare tiraj, in care fiecare rand costa bani si are datoria sa fie de interes general. Stiu, in al treilea rand, ca esti departe de-a nu mai dormi noaptea de grija unui biet autor roman ale carui carti e mai mult decat probabil ca nu le-ai citit. Si totusi nu ma pot stapani sa nu te informez, cu jale si furie neputincioasa, despre o drama strict personala: mi-au daramat moara! Moara mea, moara "Dambovita" din spatele blocului de pe Stefan cel Mare unde am locuit 25 de ani si unde mai stau ai mei si acum. Moara care-mi domina visele, colosala de parca toate fortaretele si mausoleele si magaziile portuare ale lumii ar fi fost puse la un loc. Am sarit gardul noaptea si-am alergat prin curtea ei pustie sub stele ca sa-i ating cu degetele suprafata gigantica incinsa de luna. Am vazut, de-a lungul anilor, cum miile de metri patrati de zid ai fatadei ei s-au acoperit de faina pietrificata si de copacei rasariti, la etajul al cincilea si al saselea, direct din zid, din vreo sam... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro