Ecourile victoriei in alegeri a Syriza reprezinta o amenintare existentiala la adresa Uniunii Europene intrucat programul ideologic al populismului de stanga este incompatibil cu actualele institutii si actuala constructie, de esenta liberala. Aflati in imposibilitatea de a avea acces la bani, antreprenorii greci au fost nevoiti sa opreasca productia si timp de o luna industria elena a fost paralizata. Din alta perspectiva, in timp ce Tsipras si (fostul) ministru de Finante Varoufakis jucau poker la cacealma cu celebra Troika (FMI, UE, Banca Centrala Europeana) si organizau un referendum perfect inutil, economia elena era, poate cu exceptia turismului, complet blocata de spectrul falimentului si iesirii din Zona Euro.

Concluzia de bun-simt este ca aceasta prabusire economica singura ar trebui sa fie o dovada covarsitoare a incredibilei iresponsabilitati a lui Alexis Tsipras si a guvernului Syriza, care intr-o luna in care au pariat totul sau nimic, deoarece a generat si mai multa incertitudine economica (bursa din Atena a pierdut 16 procente in prima zi in care a fost deschisa) si mai multa contractie, si mai mult somaj. Si aceasta ar fi daca presupunem ca scopul guvernului Syriza si logica in care functioneaza acesta ar fi economic si social, adica daca admitem ca Syriza a urmarit in mod onest sa obtina un acord care sa permita redresarea mai rapida a economiei elene pe baze mai sanatoase. De aceea, "lupta" lui Tsipras si Varoufakis a avut intotdeauna resorturi si scopuri ideologice, nu economice si sociale. Agentiile de presa occidentale numesc Syriza in mod delicat "o coalitie de partide radicale de stanga". Toate, de la Synaspismos (partidul lui Tsipras) la Organizarea Comunista (maoist), Stanga Muncitoreasca Internationalista (trotkist) si pana la ecologisti se trag intr-un fel sau altul din batranul Partid Comunist Grec (KKE), in urma a numeroase scindari si delimitari. Dar daca KKE a ramas fidel pana si astazi stalinismului originar si luptei de cla... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro