"Apostolii Epocii de Aur", episodul #1: Scurt dictionar de servilism
Pe 22 decembrie '89, umbla in camasa de noapte pe peluza palatului din strada Primaverii, de la numarul 50. In presa si, nu de putine ori, in literatura de specialitate, despre cuplul dictatorial sunt publicate o multime de banalitati infioratoare si de uzante de protocol, menite sa mai agite impuritatile acelea. In 1965, Milea a fost numit sef de stat major la Armata a 3-a, din 1973 sef de stat major al Garzilor Patriotice de la Comitetul Central al PCR, iar din 1980 a fost prim-adjunct al ministrului Apararii Nationale si sef al Marelui Stat Major. Ofter de Securitate de profesie, Nicolae Doicaru avea o cariera de peste 25 de ani in aparatul represiv inainte de a ajunge in fruntea DIE. Ion Dinca, strungar de meserie, a fost unul dintre nomenclaturistii care au detinut in cei 45 de ani de comunism functii in aparatul represiv, in administratia de partid, Justitie si in sistemul Fortelor Armate. In atributiile sale de membru al CC, Dinca a fost responsabil de urmarirea activitatii Directiei Politice a Armatei, iar in ultimii noua ani de comunism, nomenclaturistul a fost pus coordonator al supravegherii activitatii Internelor si Armatei din functia de prim-viceprim-ministru al Guvernului. Nu in ultimul rand, pe langa recunoasterea sa ca poet a fost si cea de poet de curte, de admirator in versuri al Elenei si al lui Nicolae Ceausescu. Anterior, a fost sef al Directiei de Securitate si Garda a Ministerului de Interne (1967-1972) si sef al Directiei I din Directia Generala de Informatii Interne din 1972. Paul Niculescu-Mizil.Provenit dintr-o familie cu veche traditie socialista si comunista, Paul Niculescu-Mizil si-a cunoscut apogeul carierei in perioada 1965-1974 cand a fost membru al Prezidiului Permanent al CC al PCR si secretar al CC, functii pe linie de partid, dar si vicepresedinte al Consiliului de Ministri, functie in aparatul de stat. Redactor-sef la "Scanteia" intre 1965 si 1968, presedinte al Comitetului de Stat pentru Cultura din 1971 si rector al Academiei "Stefan Gheorghiu" din 1981, Popescu a fost cel care a asigurat legatura in probleme de presa cu organizatiile de masa, fiind seful ideologic de necontestat.
Pe 22 decembrie '89, umbla in camasa de noapte pe peluza palatului din strada Primaverii, de la numarul 50. Era vizitata doar pentru fotografii si strangeri de mana oficiale, pentru ca figura ei avea caracter oficial. Acceptase, dar nu intelesese niciodata de ce trebuia sa traiasca in locul acela, intre oamenii aceia pe care, desi ii iubea cum stia ea, le nesocotea obiceiurile si le cauta fara succes, in putinele cuvinte pe care i le adresau, ceva familiar, vechi, de-al sau. Inainte, isi mai consuma cuvintele in compania mosului de la parter, Andruta, cumparandu-i prietenia cu ceva tuica. Nu avea, de fapt, nimic din ceea ce i se spunea ca are.
Pe 22 decembrie '89, era vazuta ultima data umbland de capul ei. Era in camasa de noapte si bolborosea ceva fara sens, plimbandu-se pe peluzele palatului. "Se banuieste ca pacienta de la urgenta era sub un oarecare tratament, dar in momentul descoperirii ei era parasita", scria "Romania libera" pe 29 decembrie.
Amurgul
Alexandrina Petrescu, Lixandrina, 102 ani, mama eroina a Elenei Ceausescu, murea insingurata intr-o rezerva de spital, desprinsa complet de realitatea oricum cumplita pentru orice mama: fiica sa tocmai fusese ucisa de un pluton de executie, in urma celui mai absurd proces-spectacol televizat in Romania. "Da, mama, cu biciu-n mine" este, potrivit indragitei cantarete de muzica lautareasca Gabi Lunca, melodia care o facea pe Elena Ceausescu sa verse lacrimi de nostalgie, sincere.
Alexandrina Petrescu isi pierduse fiica in fata unui perete devenit sita de gloante fara macar sa-si poata explica, omeneste, de ce, cine, cum. Elena Ceausescu nu murise pe loc, ci dupa ce capitanul parasutistilor din plutonul de executie mai descarcase in ea un incarcator. La final, ramasese aceasta fotografie sinistra: un caine negru lingea din balta de sange in care zaceau doi batranei executati de Craciun, in Garnizoana Targoviste.
Libertatea
Era sfarsitul ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro