Dupa '90, ati antrenat in multe tari arabe, atat in Maghreb, cat si in Orientul Mijlociu.

Sa stii ca nu este mare diferenta intre noi si ei. Nici ca mentalitate: ati uitat ca pe la noi au trecut turcii? Cred ca sunt 300.000 de arabi in Bucuresti. Plecasem de la Severin si am mers la federatie. "Pune mana si invata engleza, cred ca iti gasesc o echipa in Ghana", mi-a promis el. Mi-am angajat o profesoara si invatam engleza. Intr-o zi eram la federatie, il cautam pe nea Cornel si m-am intalnit cu doamna Rodica Siclovan (n.r. "Este vicepresedintele de la Club Africain Tunis, tocmai s-a intalnit cu Angelo Nicolescu si i-a propus sa-l puna director tehnic al clubului. Si am plecat fara sa stiu o boaba franceza, mint, stiam "bonjour", "oui" si "merci". Mi-au promis aici ca imi dau 2.000 de dolari si acolo mi-au dat 1.500. Eram la masa cu vicepresedintele, abia ajunseseram, ne cazaseram, eu si nea Angelo, la un hotel, eram la o cafea, si omul da sa plece la un moment dat, scoate din buzunar 10 dinari, asta insemnand 10 dolari, si ii da lui nea Angelo. El ii ia si intreaba ce-i cu banii astia. I-am zis sa ia banii, fiindca am fost jucator profesionist in Romania si ca am bani. Adevarul este ca aveam bani, 300 de marci, pe care ii luasem de la Victor Becali in fuga aia, urmand sa-i dea nevasta-mea, lucru care s-a si intamplat, a doua zi i-a dat banii. M-am trezit dimineata, cu ei aveam intalnire dupa-amiaza, am cautat si am gasit Taromul. Ma costa biletul 300 de dolari si eu n-aveam decat 300 de marci. Si am fost obligat sa raman. Nu m-a deranjat faptul ca salariul se micsorase subit, de la 2.000 la 1.500, pentru ca ideea mea era sa muncesc acolo, sa fac ceva, sa ma fac cunoscut. Ne-am apucat de munca, ne-am mutat la un alt hotel. Cand plecasem de acasa, imi luasem un ghid de conversatie in limba franceza. Si eu deja vorbeam engleza, cat sa ma descurc. Vine unul si-mi spune: "Monsieur, vedeti ca aveti un jucator pe care astia l-au suspend... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro