Andrei Plesu: Dusmanii islamului

Andrei Plesu: Dusmanii islamului

Refuzul istoriei, al evolutiei globale, transformarea clerului intr-o casta autoritara, spiritul reactionar, obtuzitatea celor care practica ritualul fara sa-l priceapa si necinstea celor care predica mesajul Profetului fara sa creada cu adevarat in el, epuizarea resurselor interioare de regenerare, utilizarea manipulatorie a religiei de catre conducatori - iata, in rezumat, "pietrele de poticnire" pe care intelectualitatea araba le identifica in insasi fiziologia lumii ei.

acum 75 luni (21 Jan 2015)

Dincolo de aceasta schema maniheista, se afla insa realitati mai subtile.

Despre aceasta din urma stim foarte putin, ceea ce sporeste opacitatea "occidentala" fata de problematica musulmana in ansamblul si in detaliul ei. Intr-un volum aparut la sfirsitul anilor '801, elita scriitorimii arabe din Iordania, Liban, Algeria, Egipt, Tunisia, Irak, Sudan, Palestina, Siria si Maroc raspunde unei serii de intrebari, dintre care una ne intereseaza in mod deosebit: "Care este astazi principalul dusman al islamului?" Se vorbeste si despre politicieni, care folosesc in mod ipocrit islamul pentru a ramine la putere, sau despre "ghinionul" de a depozita resurse naturale rivnite de prea multi. Arabii - spune un prozator din delta Nilului - au primit doua mesaje istorice: unul este Coranul, venit din cer, iar celalalt este petrolul, venit de sub pamint, de la Diavol. Un alt dusman redutabil al islamului este - in viziunea scriitorilor arabi - intelegerea lui gresita, interpretarea lui vicioasa in tarile nonmusulmane. Nu e de mirare, de altfel - declara un romancier sudanez - ca jihad-ul, prost aplicat de unele comunitati arabe, sfirseste prin a fi prost inteles in Europa.

Majoritatea autorilor intervievati sint insa de parere ca principalul dusman al islamului este islamul insusi.

Refuzul istoriei, al evolutiei globale, transformarea clerului intr-o casta autoritara, spiritul reactionar, obtuzitatea celor care practica ritualul fara sa-l priceapa si necinstea celor care predica mesajul Profetului fara sa creada cu adevarat in el, epuizarea resurselor interioare de regenerare, utilizarea manipulatorie a religiei de catre conducatori - iata, in rezumat, "pietrele de poticnire" pe care intelectualitatea araba le identifica in insasi fiziologia lumii ei.

Cititi continuarea articolului semnat de Andrei Plesu pe dilemaveche.ro. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro