Andrei Plesu, despre controversa Editurii Politice: Am facut si mai rele...

Andrei Plesu, despre controversa Editurii Politice: Am facut si mai rele...

> Este adevarat ca la data amintita, am decis, prin ordin de ministru, sa schimb numele, profilul si conducerea Editurii Politice, transformind institutia pre-revolutionara, organ ideologic al unui partid proaspat desfiintat, intr-o editura de studii umaniste. Salariul directorului era acelasi cu al oricarui alt sef de editura la vremea respectiva, iar "patrimoniul" preluat de Humanitas de la Editura Politica consta intr-un spatiu inchiriat (pina in ziua de azi) in corpul Casei Scinteii (devenita "Casa Presei Libere"), mobilierul aferent, si operele complete ale lui Marx, Engels, Lenin si Ceausescu, plus brosurile de propaganda ale "partidelor fratesti". In aceeasi perioada, pornind de la ideea perversa ca institutiile culturale ar trebui sa beneficieze, dupa ditamai revolutia, de orientari noi, gindite de oameni de cultura imaginativi si profesionalmente incontestabili, am mai facut citeva numiri smechere (Liiceanu e un caz intre altele...). A, ca mai avem inca unele probleme, ca mai vorbesc unii de spitale si scoli subfinatate, de autostrazi inexistente, de bani europeni neabsorbiti, de puscarii sordide, sau de despaduriri iresponsabile, e adevarat.

acum 70 luni (27 Mar 2017)

>

Este adevarat ca la data amintita, am decis, prin ordin de ministru, sa schimb numele, profilul si conducerea Editurii Politice, transformind institutia pre-revolutionara, organ ideologic al unui partid proaspat desfiintat, intr-o editura de studii umaniste. I-am solicitat dlui Liiceanu sa se ocupe de aceasta "schimbare la fata", ca director al noii edituri, pe care a decis s-o numeasca "Humanitas". Nu era vorba, insa, cum s-a spus, de o "privatizare". Editura - o precizeaza ordinul ministerial de infiintare - raminea "in subordinea Ministerului Culturii". Salariul directorului era acelasi cu al oricarui alt sef de editura la vremea respectiva, iar "patrimoniul" preluat de Humanitas de la Editura Politica consta intr-un spatiu inchiriat (pina in ziua de azi) in corpul Casei Scinteii (devenita "Casa Presei Libere"), mobilierul aferent, si operele complete ale lui Marx, Engels, Lenin si Ceausescu, plus brosurile de propaganda ale "partidelor fratesti". Incit Gabriel Liiceanu a primit "cadou" o carcasa, lipsita de sustinerea de pina atunci a unei puternice - si unice - organizatii politice.

Profit, insa, de ocazie, ca sa recunosc si alte fapte grave, trecute cu vederea, binevoitor, de vigilenta combatantilor de azi. In aceeasi perioada, pornind de la ideea perversa ca institutiile culturale ar trebui sa beneficieze, dupa ditamai revolutia, de orientari noi, gindite de oameni de cultura imaginativi si profesionalmente incontestabili, am mai facut citeva numiri smechere (Liiceanu e un caz intre altele...). Il avusesem student si ii cunosteam calitatile, ca sa nu mai spun ca mi se parea normal ca o noua generatie sa intre in scena. Revista "Contemporanul" avea si ea nevoie de un conducator experimentat. Ma intrebam, zi de zi, pe cine sa mai cadorisesc. Asa l-am invitat pe Andrei Serban sa preia directia Teatrului National din Bucuresti, pe Lucian Pintilie sa preia Casa de Film a Ministerului Culturii, pe Mihai Oroveanu sa preia Oficiul National de ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro