ANALIZA Strategia de Securitate a Rusiei: manipularile din document si "dusmanii" NATO si SUA

ANALIZA Strategia de Securitate a Rusiei: manipularile din document si

> Insa documentul pare mai degraba in relatii de continuitate cu Strategia de Aparare a Federatiei Ruse din 21 decembrie 2014 decat cu documentul din 2009, iar unele elemente sunt preluate explicit sau implicit din Strategia de Politica Externa a Federatiei Ruse din 2013, respectiv cele legate de soft power, razboi informational si revolutii colorate ca instrument al unui "soft power rau" pentru schimbarile de regimuri. Prezentarea subiectiva a evenimentelor, care sa justifice si actiunile Rusiei agresive - dincolo de legislatia internationala si de propriile angajamente fata de parteneri, de Europa si de vecinii sai, state independente - era de asteptat, dar documentul deja exceleaza prin tonuri dure si criticism deschis la adresa Occidentului perceput ca dusman, dar mai ales prin elemente de fals deplin si aberatii de interpretare care sunt atat de ostentative prin lipsa de conectare la realitate incat imping, in mod nemeritat, Strategia de la rolul sau programatic spre unul de propaganda pura, fara valoare de substanta. Cat despre prioritatile nationale, aici documentul noteaza: Intarirea apararii tarii (ciudat, nu dezvoltarea sistemului de aparare, care ar fi in linie cu consolidarea puterii Rusiei, evocata anterior) Protejarea sistemului constitutional, suveranitatii si integritatii teritoriale (o forma de a vorbi despre respingerea oricarei forme de contestare a optiunilor actualului esafodaj de putere) Intarirea consensului national (aici referirea la combaterea opozitiei sau ideilor alternative este transparenta, iar acest obiectiv va sustine, mai incolo, lupta cu societatea civila si ONG-urile din tara) Prezervarea si dezvoltarea culturii (acest punct revine pentru sustinerea "modului traditional de viata al rusilor" si particularitatilor culturale) Imbunatatirea competitivitatii economice Alte principii de securitate nationala (aici referirea e unica, pentru ca, din ratiuni de proiritizare, documentul nu acopera toate elementele si permite dezvoltari ulterioare in orice directie, deci flexibilitate maxima in conditii de criza, in perioada de pana in 2020). O tema clasica a lui Gerasimov, care reia nevrozele exacerbate de psihoza colectiva a Rusiei, dar nu discuta aici marea confruntare de idei intre suveranitatea, independenta, integritatea teritoriala a statelor independente, inclusiv cele din spatiul post-sovietic, si optiunea lor de a se alatura NATO si UE, de a alege modelul occidental de dezvoltare, asa cum nu explica auto-creatul drept al Rusiei de a apara rusii de pretutindeni, de a limita suveranitatea si modelul de dezvoltare al vecinilor sai si de a asuma un drept de veto asupra solutiei de securitate si dezvoltare al statelor vecine, pe care aspira sa le domine din nou in Uniunea Euro-asiatica, care este subminata, nu-i asa, de Occident. Insa cum criza se acutizeaza, rusii nu mai sunt asa de interesati in razboiul din Siria si apararea intereselor ruse la marile calde, respectiv de iesirea din izolare si impunerea solutiilor la masa de negocieri pentru a evita impunerea solutiilor Occidentale, ci sunt mai preocupati de prabusirea nivelului de trai, iar aici e un pariu pierdut de Moscova si pe care Strategia de Securitate nu-l sesizeaza pe zona economica, pretinzand ca nu exista probleme de nici un fel, iar daca se intampla ceva, e din cauza sanctiunilor occidentale.

acum 66 luni (12 Jan 2016)

>

Insa documentul pare mai degraba in relatii de continuitate cu Strategia de Aparare a Federatiei Ruse din 21 decembrie 2014 decat cu documentul din 2009, iar unele elemente sunt preluate explicit sau implicit din Strategia de Politica Externa a Federatiei Ruse din 2013, respectiv cele legate de soft power, razboi informational si revolutii colorate ca instrument al unui "soft power rau" pentru schimbarile de regimuri. E clar ca la baza au fost idei transmise de la diferite niveluri si de la contributori diversi, si ca a existat o echipa tehnica, de profesionisti, care le-a inchegat intr-o forma coerenta. Insa, cel mai probabil, si pe aceasta componenta de elaborare, grupul de experti si profesionisti a avut o lista de elemente politice si optiuni foarte clar transmise ca indicatii si limitari de la decidentii autori.

Nu trebuie uitat ca vorbim despre o strategie care este un document public, pe model occidental, deci este un document de conceptie, profesional, de directii doctrinar-ideatice, dar si un document destinat comunicarii, ultima caracteristica reclamand o abordare alterata potrivit perceptelor, naratiunilor si realitatilor alternative pe care Federatia Rusa le propaga in spatiul public, avand drept tinta propriul public si, deopotriva publicul extern si expertii internationali care se vor fi aplecat asupra sa spre a-l studia. Chiar si faptul ca este marcata continuitatea si un pas inainte fata de Strategia de Aparare din 2014, apoi ca tonul este unul ferm, deschis, agresiv si fara nici o tusa diplomatica, tradeaza aceasta dominatie a Armatei, fapt ce ridica semne de intrebare si asupra rolului establishmentului militar in intreg esafodajul de putere al Rusiei de astazi.

Cunoscand ratiunile interne ale influentelor de culoar ruse, din coridoarele Kremlinului, as risca sa spun ca rolul armatei a excedat prezenta in spatiile de interes strategic, si ca actuala componenta si dezvoltarile din complexul militar-industrial au cr... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro