Amintirile unui 1 Mai comunist: "Noi, copiii, eram foarte fericiti ca defilam pe umerii tatilor"

Amintirile unui 1 Mai comunist:

Noua, copiilor, ne pregateau si cate ceva mai nou, ca sa ne bucure si mai era si intrecerea dintre mame, ce copii au haine mai frumoase si parca ma si vad ca aveam niste funde rosii uriase, la cozi iar surioara mea un pompon la caciula chiar mai mare decat capul. Imi amintesc ca mama o tinea in brate pe sora mea mica, care trecea din brate in brate, de la unul la altul ca mama sa poata aseza masa, o mai luam si eu in brate, dar la asa o masa plina de bunatati scapam si eu de ea si o dadeam in bratele unei matuse sau vecine. Eu eram tare fericita, stateam mai mult pe langa tata si urmaream curioasa la tot ce se intampla la masa, dupa ce am gustarit cate putin de la fiecare, au inceput glumele intre parinti: se tachinau intre ei, mai se luau de cate un tanar bun de insurat sau de cate o fata si ea de maritat, ii potriveau, le faceau si vorbele, tinerii se inroseau. Ne apropiam de sat si la pontonul de langa magazin coboram cu bagajele si lucrurile care le cumparasem, noi, copiii, eram aproape adormiti, cate unul mai mic dormea fara nici o grija in bratele mamei si fericiti ne luam la revedere de la prietenii cu care am impartit o zi atat de frumoasa si mergeam spre casele noastre.

acum 21 luni (1 May 2018)

Angela Dumbrava, unul dintre administratorii grupului de Facebook intitulat Istoria Deltei Dunarii si a relatat cu nostalgie cum era serbata ziua de 1 Mai in copilaria ei. Ma mandream ca eu si sora mea avem un tata harnic, care era tractorist la UES RUSCA, unitate de exploatare a stufului.

In asteptarea sarbatorii, mama ne spunea noua fetelor ca este bine sa fii harnic pentru ca omul care munceste este sarbatorit si are o zi a celor care muncesc. Observasem ca in sat, nu toti barbatii erau sarbatoriti si ma gandeam la nea Radu ciobanul, care avea grija de o turma mare de oi, dar nu era sarbatorit. Pentru acest eveniment se faceau pregatiri, se scoteau de la naftalina hainele cele mai noi si se puneau la aerisit de unde erau stranse, ca sa nu ocupe mult loc in casa.

Noua, copiilor, ne pregateau si cate ceva mai nou, ca sa ne bucure si mai era si intrecerea dintre mame, ce copii au haine mai frumoase si parca ma si vad ca aveam niste funde rosii uriase, la cozi iar surioara mea un pompon la caciula chiar mai mare decat capul.

In noaptea spre 1 mai nu puteam inchide ochii si ma zvarcoleam de pe o parte pe alta, prin minte imi treceau tot felul de ganduri de plecarea care se apropia.

Mama, care se sculase prima din casa, nu stia ce sa faca mai intai: sa dea mancare la pasari, sa duca vacile la cireada, sa ne pregateasca un pachet ca sa mancam pe vapor, sa ne puna la fiecare hainele cu care ne imbracam.

Norocul nostru celor din casa era ca vaporul remorcher se oprea in dreptul magazinului vechi, aproape de casa buniciii unde stateam atunci, langa un mic ponton facut la repezeala din scandurile adunate de prin sat de barbatii mai priceputi in lucrul cu lemnul.

Insa prin somnul dulce care ma prinsese spre dimineata am inceput sa aud murmure, incepeau sa se adune oamenii: unii din nerabdare, altii sa prinda un loc mai bun pe puntea va... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro