Amintirile lui Pintilie despre Rebengiuc. Iubirea pentru tine e atat de profunda, ca ti-as taia unghiile de la picioare

Amintirile lui Pintilie despre Rebengiuc. Iubirea pentru tine e atat de profunda, ca ti-as taia unghiile de la picioare

Am lucrat mult impreuna la televiziunea realist socialista, am lucrat tot felul de idiotenii de-ale timpului, apoi o piesa de teatru la Bulandra, "Un strugure in soare" - o melodrama cu negri, in care vopsisem actorii pe fata, pe maini, pe unde se putea, cu un fel de crema de ghete, ca sa fie "adevarat". L-a preferat pe Everac M-a abandonat si s-a dus la National sa joace intr-un spectacol care ani de zile a constituit bataia de joc a "intelighentiei" romanesti, "Un fluture pe lampa", de Paul Everac (care a scris si piese bune, dar aici stralucea prin compromisul si servilismul sau fata de Securitate). Te vor aplauda derutati ca mai exista pe lumea asta happy-enduri in care sa fie amestecat Pintilie - si unii vor intelege de ce am declarat in nu stiu ce interviu ca iubirea si respectul meu pentru tine sunt atat de profunde, ca ti-as taia - asa cum tu insuti o faci intr-una dintre ultimele scene ale filmului - unghiile de la picioare".

acum 70 luni (17 May 2018)

>

Regizorul Lucian Pintilie a scris, in cartea sa "Bricabrac", ca Victor Rebengiuc este cel mai mare actor cu care a lucrat vreodata in cariera sa:

"Draga Victore, prietene si mare artist, mai precis (sa precizam nuantele) cel mai mare actor cu care am lucrat vreodata.

Regizorul, care l-a distribuit pe Victor Rebengiuc in rolul Pampon din filmul "De ce trag clopotele, Mitica", si in cel omonim din "Niki Ardelean, colonel in rezerva", povesteste despre prietenia lor cu nabadai de-a lungul timpului. Lucian Pintilie marturisea, intr-un text pe care i l-a dedicat Marianei Mihut in urma cu cativa ani ca il pretuieste atat de mult pe Victor Rebengiuc ca i-ar taia unghiile de la picioare, ca intr-una din scenele din filmul lor, "Niki Ardelean, colonel in rezerva". Si nu asa, un sezon, doua, ci destul de extinse in timp, cativa buni ani rai. Acesti ani rai probeaza, inca si inca o data, ca o iubire mare si o prietenie definitiva trebuie construite. Dar chiar si la aceste relatii rele nu am ajuns de la bun inceput.

La inceput am lucrat impreuna fermecati unul de celalalt, eram plini de farmec si de talent amandoi, dar nu observam (eu, cel putin, nu observam) cat de jos plasasem stacheta aspiratiilor.

Am lucrat mult impreuna la televiziunea realist socialista, am lucrat tot felul de idiotenii de-ale timpului, apoi o piesa de teatru la Bulandra, "Un strugure in soare" - o melodrama cu negri, in care vopsisem actorii pe fata, pe maini, pe unde se putea, cu un fel de crema de ghete, ca sa fie "adevarat". - 1961, de Gorki, pe care o pusesem in scena cu Ciulei.)

"Traiam absolut paralel"

In mod bizar, tocmai reteatralizarea teatrului - noua perspectiva axiologica a teatrului romanesc - ne-a despartit pe mine si pe Victor. Greselile ne apartin - si astazi, cand amandoi avem peste 70 de ani, trebuie sa recunoastem esecul amandurora in acest fragment al vietii noastre.

Victor - fratele meu de azi - n... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro