Amintirile cutremuratoare ale unui fost pilot de razboi: "Era cu fata neagra, ii arsesera sprancenele, nasul, facea cu mana catre mine. Cu ce sa-l ajut?"
"A venit razboiul si, din 1942, am fost incadrat la Flotila 1 Bombardament Brasov de unde, in urma unei selectii, eu fiind sef de promotie, m-au repartizat la aviatia de vanatori. Rafalele sunt foarte scurte, de cate trei cartuse la fractiuni de secunda, pentru ca munitia in avion nu e atat de multa, si eu l-am plesnit intr-un rezervor din aripa. Alte amintiri sunt din razboiul de jos, cu varfuri de baioneta, cu iubiri, cu destine frante: "Au fost odata 100 de atelaje pe front. A facut de toate, a lucrat mult la fabrica de arme Cugir, pe post de controlor al calitatii la armament, dar a fost si mecanic auto, sofer, apoi inspector rutier, a lucrat si in invatamant profesional, a predat la Liceul Energetic.
Intr-o camera mica, intr-una dintre casele vechi din centrul istoric al Sibiului, un barbat albit de ani, dar cu privirea vioaie ca-n anii tineretii, isi trece palma intr-o mangaiere simpla peste cateva fotografii vechi. Intr-una dintre ele, mai multi aviatori stau aliniati in fata unui avion de lupta. De acolo, dintre uniformele alb-negru prinse intr-o amintire cat eternitatea, incepe povestea. LA 20 DE ANI, IN FLOTILA 1 BOMBARDAMENT Are 94 de ani, a avut trei sotii, dar pe niciuna n-a iubit-o cum a iubit zborul. Avea 16 ani cand a fugit din ucenicie sa dea admitere la scoala de aviatie din Brasov. A fost cel mai greu examen al vietii lui - 72 de locuri, 890 de candidati. Era cel mai mare dintre baieti si, copil fiind, nu si-a imaginat niciodata ca va trai, la mii de metri deasupra solului, cel mai greu dintre razboaiele lumii. Iosif Drambarean a fost comandor de aviatie in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. A plecat la razboi dupa cativa ani de instruire la Brasov. In prima faza a facut scoala de zbor cu planorul fara motor, 4 ani, apoi scoala de zbor pentru aparate cu motor. "A venit razboiul si, din 1942, am fost incadrat la Flotila 1 Bombardament Brasov de unde, in urma unei selectii, eu fiind sef de promotie, m-au repartizat la aviatia de vanatori. Am fost pregatit la aerodromul din Pipera, din Bucuresti", rememoreaza astazi Iosif Drambarean, cu ochii la fotografiile vechi. "Daca mi-ar da cineva avionul acela, acum ma urc in el si fac niste evolutii perfecte, chiar daca n-am zburat de atata timp. Un razboi lung si greu, de care prea putini dintre cei care l-au trait mai vor sa-si aminteasca. Povesteste insa senin, constient fiind ca atunci era un tanar frumos, ca atatea mii, insufletit de dorinta de-a face dreptate. "Razboiul l-am vazut, din punct de vedere al unui aviator, romantic. Cat am luptat, am vazut dusmani arzand si in aer si pe pamant. Aveam, asa, un sentiment de ciuda, de razbunare. Asta e tineretul, nu ne pasa ca murim, numai sa luptam si sa... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro