>

Nea Nelu avea 88 de ani, fusese veteran de razboi, detinut politic si vota cu taranistii, pe vremea cand mai erau. Nu fusese insurat cu ingrijitoarea noastra, care era titular de drept, numita Irina, deoarece in anii saptezeci, cand li s-au adunat destinele, nevasta il lasase si nu mai stia pe unde e, daca e vie sau moarta. Nelu era un bun instalator, foarte priceput la cules ciuperci de padure si stalpul carciumii de langa primarie. S-a instalat, deci, cu Irina, care era vaduva cu acte, in casa zisa a ingrijitorilor de pe proprietate si acolo a ramas timp de aproape cincizeci de ani. Eu l-am cunoscut cand m-am maritat in 1993, si de atunci am coabitat destul de bine. Dupa pierderea ei, nu mai iesea din casa, a refuzat sa se mute la azilul privat, platit de mine, si nu mi-a ramas decat sa-i iau un ingrijitor care sa vina zilnic sa aiba grija de el. Pe baza livretului militar, a capatat pensie de veteran - singura pe care o avea, ca intreprinderea socialista unde lucra a inchis in 1990, cand mai avea doi ani pana la pensie, intarziata de anii de Gulag, pentru care nu a avut niciodata destule acte ca sa primeasca vreo compensatie. Nici el, nici ea nu aveau certificate de inchiriere pentru bunul motiv ca nu inchiriau: stateau pe gratis, conform unei intelegeri informale facuta in anii douazeci cu parintii ei. Era un contract nescris, mai tare ca unul inregistrat: murind, Irina a lasat sarcinile de ingrijire unei nepoate, Doina, care a venit vreun an sa munceasca in schimbul chiriei, desi eu am dat-o afara din prima, zicand ca il tin pe Nelu pe gratis si imi iau o femeie cu plata (ea nu voia sa ia bani de la mine). Ca sa capete subventia de gaz la care au dreptul pensionarii, a trebuit la un moment dat sa facem un contract de inchiriere fictiv, cu valoarea de un leu, care trebuia reinnoit anual. A pus atunci o conexiune sa fure de la contor, si Gaz de Suez l-a prins si i-a taiat gazul, lasandu-l pe un om de 80 de ani singur in padure, in iarna lunga din Car... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro