Alina Mungiu-Pippidi: Al cui e pamantul patriei? Dar analfabetii?

Alina Mungiu-Pippidi: Al cui e pamantul patriei? Dar analfabetii?

Nelucrarea terenurilor noastre agricole e sigur o mare problema, cu cauze diverse, de exemplu conflictele de proprietate (va reamintesc ca eu scriam despre bataliile pentru pamant din Nucsoara, unde terenurile detinutilor politici fusesera impartite celorlalti sateni, care nu voiau sa le dea inapoi, sau Scornicesti, unde cei care isi cumparasera apartament la bloc se trezisera ca pamantul de sub ei e restituit altora), dar si monopsonul care a deprimat productia de grau ani de zile, si lipsa de pricepere si capital a noilor fermieri etc. Celebrele vii din Bordeaux au fost de mult vandute in buna parte la japonezi, nu gasesti case de cumparat la Londra sau Berlin de raul rusilor care investesc, iar parvenitii romani, unii urmariti de DNA, au cumparat case pe Coasta de Azur si lacurile italiene, ce sa mai spunem de Londra sau Paris, intr-o veselie. Din 1788, o banca publica agrara a fost fondata ca sa ajute cu dobande mici pe tarani sa devina proprietari (Argetoianu a incercat asta de abia dupa primul razboi mondial), pe la 1820 jumatate din terenuri aveau deja ca proprietari pe cei care le lucrau (noi am avut nevoie de rascoala de la 1907 si primul razboi mondial), in 1814 educatia primara a devenit obligatorie si a avut intotdeauna, prin grija statului, o componenta agricola la tara, iar productia era deja orientata majoritar spre export, ducand la stimularea dezvoltarii productivitivitatii, la anul 1880.

acum 35 luni (8 Aug 2016)

>

Cei care se agita sa promoveze asemenea proiecte, ca si Parlamentul sau Guvernul care se dovedesc incapabile sa le tina piept, or vrea sa faca bine. Prefer, din limitata mea perspectiva de profesor de politici publice, sa deslusesc ce probleme incearca romanii sa rezolve cu prin revenirea la "Nu ne vindem tara" si sa arat de ce nu vor face decat sa adauge alte probleme, fara a le rezolva pe primele. Este adevarat ca avand noi cele mai vaste suprafete agricole nelucrate din Europa pe la anul 2000, cand cercetam cu studentii mei pentru a scrie Secera si buldozerul, ca si enorme suprafete de padure restituite si deci introduse in proprietate privata, o irezistibila piata a terenurilor agricole a aparut in UE; Ca mecanismul a fost unul de piata se vede din faptul ca aceia care au venit sa cumpere si sa lucreze terenurile (parloaga a scazut constant) nu au fost rusii care au vrut sa puna gheara pe Moldova bucata cu bucata (costa nimica toata chiar si azi), ci europenii care au scontat ca Romania intra in UE si va beneficia de Piata Comuna agricola cu subventiile ei, adica nemtii, italienii, finlandezii (paduri), luxemburghezii, belgienii si englezii. Italienii au facut ca Banatul sa recapete, din avion, aspectul mozaicat de covor pe care iti vine sa te intinzi pe care il au terenurile din Elvetia sau Germania vazute din avion, adica aerul ingrijit, planificat la detaliu de culturi diversificate, dupa care poti vedea unde este stiinta si investitie umana in pamant, pe baza unei proprietati rationale, si unde este pustiirea data fie de neglijenta, fie de proprietatea colectiva a poporului. Si azi, imi povestea un pilot german, vezi din avion, fara sa ai trasate granite, cand treci din Germania de Vest in cea de Est, pentru ca nici douazeci si cinci de ani de plantat paduri si privatizat cooperative dupa unificare nu au reusit sa refaca pamantul, temeinic distrus de comunisti in RDG. Si il cred, ca in cei sase ani in care am fost la agricultura in Dobrogea ca s... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro