Va mai amintiti faza la care Volker Roth v-a aratat acel cartonas galben, in meciul cu Anderlecht, in urma caruia ati fost suspendat la finala de la Sevilla?

S-a petrecut in prima repriza, la o faza banala, care nu spunea absolut nimic. Nici nu l-am atins, insa arbitrul a facut exces de zel, a vrut sa arate el cat de intransigent e. Cateva minute m-am gandit numai la acest lucru, apoi am uitat si mi-am vazut in continuare de joc.

Cum s-a vazut finala cu Barcelona de pe margine?

Glumind, pot spune ca am castigat Cupa Campionilor si ca antrenor. Am fost trecut pe foaia de joc ca secund al lui Emeric Ienei, pentru ca Iordanescu a fost doar jucator. De multe ori imi venea sa intru pur si simplu pe gazon ca sa-i ajut pe baieti.

Ati primit doar cate un Aro ca si prima dupa acel meci, in timp ce spaniolii aveau promisi cate 150.000 de dolari...

De fapt, noi aveam stabilita o prima de 14.000 de lei pentru castigarea competitiei, dar baietii au fost nemultumiti dupa aceea, pe buna dreptate, asa ca s-a ajuns la solutia de a ni se oferi cate un Aro din parcul auto al Armatei. N-am luat insa si banii, asa ca se poate spune ca noi ne-am platit de fapt masinile. Oricum, am scapat repede de celebrul Aro, era o marca cautata, in special pentru muncile agricole, iar oamenii de rand aveau acces mai greu la o asemenea masina.

Banuiesc ca dupa acel parcurs de exceptie echipele din strainatate v-au asaltat cu oferte...

Chiar daca ar fi existat, sa stiti ca acele oferte nu ajungeau la urechile noastre. Eu am facut-o abia la 35 de ani, in 1989, dupa cealalta finala de Cupa Campionilor pe care am jucat-o, contra lui AC Milan. Singura propunere clara pentru un stelist, despre care am auzit si noi, a fost cea de la Panathinaikos pentru Hagi, dupa Supercupa Europei. Iorgos Vardinoianis, patronul grecilor, era un apropiat al Stelei, dar Ceausescu nici n-a vrut sa auda de acest transfer.

S-a sp... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro