Ada d'Albon, actrita, nepoata lui Mihail Sadoveanu: "Franta mi-a furat Romania. E o cicatrice deschisa"
Descurajati de toti, inclusiv de ministrul francez al Culturii din epoca, ne-am jurat ca nu vom cere de la nimeni nici un capat de ata si am avut indrazneala de a infiinta la Paris o scoala de teatru si in 2002 propriul nostru teatru, in fostele bai publice ale jandarmeriei din estul Parisului, Theatre de l'Orme. Sadoveanu, cea mai generoasa fiinta pe care am cunoscut-o, la 70 si ceva de ani, a crezut in comunism, a scris despre mizeria omenirii, s-a luptat pentru egalitate si am fost foarte jignita de modul cum s-a vorbit despre el, extrem de urat. A jucat in "Fratii Jderi" Numele: Ada d'Albon Locul si anul nasterii: Praga, Cehia, in 1944 Starea civila: casatorita cu regizorul Laurentiu Azimioara, au un copil Cariera: Primele roluri de teatru: "Acul cumetrei Garton" (farsa engleza), "Prometeu" de Eschil, la Teatrul din Botosani A jucat in filmele "Concert din muzica de Bach", "Fratii Jderi", "Tanase Scatiu" si "Frunze care ard". In Franta joaca pe mai multe scene rolurile Hecuba din "Troienele" de Euripide, Josepha din "Bernarda Alba" de Garcia Lorca, "Savanah Bay" si "Amanta engleza" de Marguerite Duras. In 2002, alaturi de regizorul Laurentiu Azimioara, fondeaza Teatrul de l'Orme, singurul teatru infiintat de romani la Paris. Niste vase de argint trebuia sa spunem ca sunt tipsii de facut budinca, nu de ars betisoare parfumate. Vorbiti in carte despre mirosul de sanziene de pe dealurile de la Neamt, care v-a urmarit continuu si dureros, in cotidianul vietii franceze.
>
"Weekend Adevarul": Aveti stramosi ilustri, Aragonii si Burbonii Frantei, va inruditi cu familliile Culianu si Zarifopol, cu descendenti raspanditi peste tot in lume. De 35 de ani in Franta, tanjiti dupa radacinile profund romanesti, dar nu v-ati nascut in Romania. Parintii, Ion d'Albon si Rodica Mitru, desi erau amandoi originari din Iasi, nu s-au zarit niciodata pe strazile moldave, dar au ramas pentru o viata impreuna cand s-au intalnit la Praga. In august, cand Romania a intors armele, toti cei care se aflau in ambasadele tarilor ocupate de nemti au fost luati prizonieri. Ma hraneau cu coji de cartofi fierte in apa de la locomotiva: "N-ai avut, draga mea, nicio boala", imi spunea mama. Cand nemtii au inceput sa piarda razboiul, parintii au fugit in Italia cu un taxi. Rudele italiene ale tatalui l-au ajutat sa intre in diplomatie, iar eu am fost crescuta pana la 2 ani intr-o manastire.
Cum tatal meu avea o vara care se numea Zizi Lambrino, prima nevasta a lui Carol al II-lea, cum sora mamei mele, Valeria, s-a casatorit cu Mihail Sadoveanu, care pentru o scurta perioada, a fost vicepresedintele Republicii, au inceput sa vina in Italia scrisori incomode. In 1947, parintii s-au intors in Romania ca sa nu faca rau familiei. Ca sa fie independent, tata a inceput studii de medicina la Bucuresti. Nu va imaginati cata lume venea la el, un intelectual si un filozof. In Romania am venit la 3 ani si jumatate si am locuit in casa unchiului Sadoveanu pana la moartea scriitorului, in 1961. "Valeria Sadoveanu a refuzat sa faca copii"
Cartea de memorii "Dernier ete en Bretagne. Recit d'exil" e strabatuta de o melancolie grea: nostalgia dupa viata in Romania. Cele mai senine pagini sunt despre casa unchiului Sadoveanu, fie la Bucuresti, fie la Neamt. Ce fel de copilarie ati avut ?
Pana la 16 ani, in casa Sadoveanu am trait ca in culisele unei Academii, avand parte de o stimulare intelectuala permanenta: ascultam lecturile scriitorului... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro