"Iaca s-au facut 28 de ani. Eram la Intercontinental si era pentru prima oara cand vedeam atatia oameni la un loc care nu strigau "Ceausescu PCR". Strigau "Libertate" si strigau "Jos Ceausescu!". Strigam si eu, si dup-aia mai plangeam un pic, si dup-aia radeam. Si eu, si frate-meu, si tata. Pentru ea cel mai important a fost si este ca omu' sa nu raceasca", si-a inceput postarea Lia Bugnar. Eram la Intercontinental si era pentru prima oara cand vedeam atatia oameni la un loc care nu strigau "Ceausescu PCR". Strigau "Libertate" si strigau "Jos Ceausescu!". Strigam si eu, si dup-aia mai plangeam un pic, si dup-aia radeam. Si eu, si frate-meu, si tata. Pentru ea cel mai important a fost si este ca omu' sa nu raceasca. Armata a pornit tancurile fara niciun fel de avertisment si a trecut peste oamenii pe care i-a intalnit in cale. Eu ma agatam de oameni si ii rugam sa nu fugim. La un moment dat l-am apucat de umar pe un baiat inalt, imbracat intr-un trenci alb si lung. S-a intors cu fata spre mine, cu ochi cum n-am mai vazut niciodata de atunci, mari, ciudati, de somnambul: "Nu fug." "La 28 de ani dupa intamplarea asta, stau si latru degeaba la o cladire monstruoasa pe poarta careia ies masini luxoase si demareaza in tromba. Stau si ma uit la live-uri cu Ceausestii zilelor noastre, cu Comitetul lor Central, cu Marea lor Adunare Nationala. Ne-am invartit, ne-am invartit si tot acolo-am nimerit.

Si daca atunci puteam sa ne plangem in soapta ca rusii asupritori, ca americanii neseriosi, ca securitatea, azi mi-e foarte limpede ca noi suntem boala noastra cea mai mare. Nu e, drag popor din care fac parte asa de organic, nu e din cauza nimanui in afara de noi. Nu mai dati vina pe mafioti si pe partide formate din litere tembele si analfabeti fara cei 7 ani de acasa. Intr-un post scriptum al acestei postari Lia Bugnar a promis ca va povesti si despre evenimentele tragice de la Otopeni, la care a fost de asemenea martora. "Presupun ca maine n-o sa ma pot abtine si-o sa va ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro