Actrita Iarina Damian, mama lui Tudor Chirila, despre revolutie: "Se desfasura un spectacol mai adevarat decat toate celelalte jucate de noi"

Actrita Iarina Damian, mama lui Tudor Chirila, despre revolutie:

> Piesa se numea "D'Ale Protocolului", era o piesa contemporana, actiunea se petrecea in casa unui "Sef mai mic", interpretat de Cornel Vulpe, care isi invita niste prieteni de serviciu, printre care si pe superiorul sau, la o petrecere. Intr-o perioada in care ne cenzuram mai ales vorbele, ca sa nu fim "turnati" la SECURITATE, incercam din rasputeri sa gasim printre randurile textelor la care lucram, tot felul de portite prin care sa ne manifestam sentimentele de dispret si de ura fata de regimul comunist.

acum 56 luni (21 Dec 2014)

>

Piesa se numea "D'Ale Protocolului", era o piesa contemporana, actiunea se petrecea in casa unui "Sef mai mic", interpretat de Cornel Vulpe, care isi invita niste prieteni de serviciu, printre care si pe superiorul sau, la o petrecere. Nu imi amintesc foarte multe lucruri, decat ca sotia acestuia, rol pe care il interpretam eu, se imbata crita si isi primeste musafirii intr-un deshabille... dupa care incepe sa-i insulte si sa-si bata joc de ei, spre disperarea sotului care nu stie cum sa indrepte lucurile.

Intr-o perioada in care ne cenzuram mai ales vorbele, ca sa nu fim "turnati" la SECURITATE, incercam din rasputeri sa gasim printre randurile textelor la care lucram, tot felul de portite prin care sa ne manifestam sentimentele de dispret si de ura fata de regimul comunist.

Devenise aproape o obsesie a regizorului si a actorilor sa transmita publicului mesaje cifrate pe care acesta le prindea din zbor cu abilitate si satisfactie. Salile erau inghetate si, de pe scena, vedeam capetele spectatorilor acoperite de sepci, palarii si baticuri . Imi amintesc si acum finalul spectacolului, care nici macar nu era sugerat de autor, ci construit de regizor cu multa imaginatie. Un final suprarealist, care sugera o lume disperata si infometata, ajunsa la limita saraciei, privind dincolo de lumea reala, intr-o lume invizibila... Stateam aliniati la rampa, cu cate un picior de pui in mana, fara carne pe el(recuzita), si priveam in zare, cu ochii plini de lacrimi, invaluiti intr-un nor de fum, sub privirile disperate ale autorului care isi vedea deja piesa interzisa... Cand, deodata, se deschide usa laterala a salii si apare secretarul de Partid, colegul nostru Gheorghe Crismaru (un baiat bun, ce nu parea sa aiba vreo legatura cu aceasta functie mizerabila) si striga cu o voce care parca nu era a lui:

Ce faceti aici fratilor? Nu mai exista speranta, ne obisnuiseram cu raul si incercam sa uitam ca exista si o alta lume... Am sarit cu ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro