Actorul Vlad Ivanov: "Cat am lucrat la Gara de Nord m-a tinut gandul ca intr-o zi voi reusi"

Actorul Vlad Ivanov:

Vlad Ivanov (45 de ani) este unul dintre cei mai cunoscuti si premiati actori din Romania, atat in teatru cat si in film. A debutat pe scena Teatrului National din Bucuresti in spectacolul "Tamerlan cel Mare" in regia lui Victor Ioan Frunza si a continuat sa joace pe scenele bucurestene pana cand rolul domnului Bebe din filmul castigator al unui Palme d'Or, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", in regia lui Cristian Mungiu, i-a adus recunoasterea internationala si premiul pentru cel mai bun actor acordat de Asociatia criticilor de film din Los Angeles. Am fost acum in Victoria, la filmari la un proiect al lui Cristian Mungiu, un oras aproape de Sibiu, un oras facut peste noapte de Ceausescu, si acolo e ca si cum ai dat cu DDT, parca a picat bomba de la Hiroshima si nu mai vezi oameni pe strada. Mi-aduc aminte ca la acele cursuri de la Scoala Populara de Arta veneau oameni de toate varstele, de la 15 ani, pana la 45 de ani. RATACIT INTR-UN LOC AL PIERZANIEI Si totusi, cu mintea plina de vise roz, ai venit la Bucuresti sa dai examen la actorie si ai picat la facultate de trei ori... Stiu ca am fost si eu mirat ca m-au angajat, pentru ca trebuia sa tin si contabilitate, sa manevrez bani, iar eu n-aveam niciun pic de experienta. E o energie speciala de la primele momente cand incepi sa lucrezi cu regizorul si sa descoperi in tine cum vin usor, usor datele personajului, sa simti echipa langa tine, sa vezi cum cautarile tale sunt si ale lor si dupa aia, cand vine spectacolul si vezi ca aduci bucurie publicului. "Vedetele" la noi sunt o fauna de mall, oameni care nu se regasesc interior si atunci incep sa se arate, sa poarte pantofi rosu cu galben, sa-si faca o coafura nu stiu cum, ca sa iasa cumva in evidenta, sa intoarca cineva capul dupa ei. Uneori suntem atat de fragili, incat cel de langa tine trebuie sa stie cand si cum, pe ce buton sa apese, sa taca sau sa vorbeasca, sa fie langa tine sau sa nu fie langa tine, e o arta. Sa vii la spectacol cu zece minute inainte si sa vorbesti despre retete culinare, cand ai un rol de facut, sa nu ai grija de cum intri in scena, astea sunt motive sa-ti pierzi harul... Cred ca da: ca poti sa calatoresti cu tine in interior si ca te pot bucura lucruri foarte simple, ca nu ai nevoie de yacht ca sa poti vede marea... Pagini de dosar", "Elisaveta Bam", "Ivanov", "Omul cel bun din Seciuan".A obtinut Premiul pentru cel mai bun actor in rol secundar acordat de Asociatia criticilor de film din Los Angeles pentru "4,3,2", Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor in rol secundar, pentru "Un duel" si Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor in rol principal pentru "Omul cel bun din Seciuan", Premiul Gopo pentru Cel mai bun actor intr-un rol secundar, pentru filmul "Politist, adjectiv".

acum 105 luni (18 Jul 2015)

Vlad Ivanov (45 de ani) este unul dintre cei mai cunoscuti si premiati actori din Romania, atat in teatru cat si in film. A debutat pe scena Teatrului National din Bucuresti in spectacolul "Tamerlan cel Mare" in regia lui Victor Ioan Frunza si a continuat sa joace pe scenele bucurestene pana cand rolul domnului Bebe din filmul castigator al unui Palme d'Or, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", in regia lui Cristian Mungiu, i-a adus recunoasterea internationala si premiul pentru cel mai bun actor acordat de Asociatia criticilor de film din Los Angeles. Au urmat multe alte roluri in filme la fel de bine cotate de la "Politist, adjectiv" al lui Corneliu Porumboiu, la "Concertul" lui Radu Mihaileanu sau la "Pozitia copilului" in regia lui Calin Netzer. S-a nascut intr-o zi de vara, in zodia Leului, intr-o familie de lipoveni si are inca trei frati. Iar in aceasta toamna va putea fi vazut din nou pe scena de la Teatrul Bulandra, in rolul principal in "Carusel", o noua productie semnata Andrei Serban.

"Weekend Adevarul": Au trecut cativa ani buni de cand pe strazile din Botosani se juca un baietel pe nume Vlad, care visa sa devina actor. Vlad Ivanov: E un oras trist, nu mai e pic de industrie acolo si oamenii sunt la linia de plutire si multi sub ea. Am fost acum in Victoria, la filmari la un proiect al lui Cristian Mungiu, un oras aproape de Sibiu, un oras facut peste noapte de Ceausescu, si acolo e ca si cum ai dat cu DDT, parca a picat bomba de la Hiroshima si nu mai vezi oameni pe strada. Dar la Botosani eu ma duc intotdeauna in locurile in care-mi placea sa merg in copilarie si-mi aduc aminte ce plin de viata era atunci. Mai mult ca sigur ca si varsta mea ma facea sa vad asa, dar nu e doar asta. De fapt am suferit destul de mult ca nu am avut bunici la tara. Am avut doua bunici cu casele undeva la marginea orasului, dar s-au prapadit destul de repede. Eu sunt lipovean, dar am mers de foarte putine ori la sora bunicii. Mi-aduc aminte ca eram fascin... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro