25 DE ANI DE CAPITALISM: Irinel Columbeanu, portretul milionarului de tabloid. "Cruciada anticoruptie a diminuat activitatea in lumea mondena"
Bisnita putea sa faca oricine avea curaj si dorinta sa se capatuiasca, dar ca sa lucrezi cu strainii aveai nevoie de relatii, de preferat in zona fostei Securitati. Cand a venit Revolutia, tanarul si ambitiosul Irinel Columbeanu lucra la Camera de Comert si Industrie, il avea pe tatal sau in miezul nomenclaturii de partid si, conform unei sentinte judecatoresti de anul trecut, colabora intens cu Securitatea. In prezent, nu mai figureaza in topurile celor mai bogati romani, dar chiar si asa, cu toate afacerile in pragul falimentului si cu zambetul sau nevinovat, Irinel Columbeanu este si el o imagine a acestor 25 de ani: imaginea celor care si-au dorit sa faca bani pentru a-si afisa prosperitatea la televizor, pentru ca apoi sa se vaite ca presa le-a distrus afacerile si viata. Inainte de plecare, am cumparat - din cei 300 de lei pe care-i primeam lunar de la parinti ca bani de buzunar - niste obiecte de artizanat romanesti. Aceste servicii de a-i ajuta sa plece din tara, de a-i duce la restaurante, de a-i pazi sa nu li se intample ceva, pentru ca se tragea pe strada. N-a fost visul meu sa infiintez vreun chiosc, sa cumpar Coca-Cola de 1.700 de dolari si sa o vand. Erau niste mici centraline, care puneau si o melodie cand asteptai la telefon, sa stiti ca am vandut mii de astfel de centraline sesizand acest apetit al directorilor si puterea reclamei. Ati avut probleme si cu o banca ce urma sa va execute silit si ati donat o parte din avere ca sa scapati de aceasta situatie. Fetele care imi plac mie nu pot sa se apropie de mine pentru ca sunt colegi de-ai dumneavoastra care rasar din tufisuri, fetele care de-abia asteapta sa fie fotografiate de aceia care apar din tufisuri nu-mi plac mie, deci sunt intr-un cerc vicios care este foarte greu de trait cu el.
Inainte de a fi cunoscut pentru extravagantele sale, Irinel Columbeanu a facut bani. La inceputul anilor '90 existau doua moduri de a face afaceri: bisnita si parteneriatele cu firme straine. Bisnita putea sa faca oricine avea curaj si dorinta sa se capatuiasca, dar ca sa lucrezi cu strainii aveai nevoie de relatii, de preferat in zona fostei Securitati.
Cand a venit Revolutia, tanarul si ambitiosul Irinel Columbeanu lucra la Camera de Comert si Industrie, il avea pe tatal sau in miezul nomenclaturii de partid si, conform unei sentinte judecatoresti de anul trecut, colabora intens cu Securitatea. In primele luni ale lui 1990 a devenit reprezentantul companiei Alcatel, dar spune ca totul a fost o intamplare: s-a intalnit pe strada cu niste italieni care de fapt erau francezi, s-a inteles cu ei din priviri si a inceput sa se imbogateasca.
In prezent, nu mai figureaza in topurile celor mai bogati romani, dar chiar si asa, cu toate afacerile in pragul falimentului si cu zambetul sau nevinovat, Irinel Columbeanu este si el o imagine a acestor 25 de ani: imaginea celor care si-au dorit sa faca bani pentru a-si afisa prosperitatea la televizor, pentru ca apoi sa se vaite ca presa le-a distrus afacerile si viata.
"Adevarul": Cum incepe un fiu de nomenclaturist sa faca afaceri? Irinel Columbeanu: Primii bani am inceput sa-i castig cam in jurul varstei de 14 ani, cu ocazia primei deplasari in Franta, intr-o tabara de pionieri. Inainte de plecare, am cumparat - din cei 300 de lei pe care-i primeam lunar de la parinti ca bani de buzunar - niste obiecte de artizanat romanesti. Era vorba de ii, broderii, plosti, niste calusari care, daca apasai pe un buton, se fleoscaiau si era un efect comic. M-am imprietenit cu doua fete, femei, ma rog, care serveau la un bar din apropierea taberei de pionieri si le-am facut si o vizita acasa.
Ati fost membru de partid?