100 de ani de la intrarea Romaniei in Marele Razboi. Bucurestiul sub bombele germane: "Un picior incaltat cu o cizma galbena sta singur"

100 de ani de la intrarea Romaniei in Marele Razboi. Bucurestiul sub bombele germane:

De la primul atac aerian, din 15 august 1916, pana la ocuparea Bucurestiului, trei luni mai tarziu, bucurestenii au trait cu amenintarea continua a clopotului mare al Mitropoliei, urmat de fluieratul prelung al sergentilor de pe strada. Indata ce se da alarma si, mai ales, cand nu se niciun semnal de alarma, refugiati-va in magazinul unde veti gasi un bun adapost si o mare cantitate de marfuri sosite de curand si care, din cauza razboiului, se vand la preturi reduse. Dupa cele trei zile de asediu, generalul Alexandru Averescu, marcat de drama bucurestenilor, ii scrie maresalului Mackensen o telegrama zduduitoare: "[...] Unele bombe au nimerit atat de bine spitalel, incat s-ar putea presupune ca toata Crucea Rosie, destul de vizibila, a fost luata drept tinta. Alexandru Arma citeaza o reclama din ziarul "Universul" din 3 octombrie 1916: "Indata ce se da alarma si, mai ales, cand nu se niciun semnal de alarma, refugiati-va in magazinul unde veti gasi un bun adapost si o mare cantitate de marfuri sosite de curand si care, din cauza razboiului, se vand la preturi reduse".

acum 48 luni (4 Jul 2016)

De la primul atac aerian, din 15 august 1916, pana la ocuparea Bucurestiului, trei luni mai tarziu, bucurestenii au trait cu amenintarea continua a clopotului mare al Mitropoliei, urmat de fluieratul prelung al sergentilor de pe strada. August - Noiembrie 1916", clipele dure traite de romani intr-o Capitala din ce in ce mai deprimanta. O oglinda perfecta a Bucurestilor in stare de asediu, volumul reuneste o serie de marturii din epoca, pe care le contextualizeaza cu finete, pastrand, totusi, rigoarea istoricului. "Bucurestiul sub bombele germane" ramane o lectura accesibila si, mai ales captivanta, chiar si pentru cei care nu sunt pasionati de istorie.

Alexandru Arma include insa si relatari din primele zile de razboi, cand bucurestenii erau fie entuziasti pentru victoria ce credeau ca are sa vina, fie prea putin sensibilizati de amenintarea bombelor germane.

"Duminica, 14/27 august 1916, in Bucuresti era ultima zi de pace. Orasul avea aspect de sarbatoare, multa aglomeratie in centru. Prin pravalii, cafenele, berarii, birturi sau pe strada se discuta, se faceau pariuri despre iminenta intrare a Romaniei in razboi de partea Antantei. In oras se luasera masuri de paza deosebita, garzile fiind dublate la legatiile germana, austro-ungara, bulgara si turca. Prefectura politiei hotarase ca niciun ziar nu va scoate o editie speciala inainte de Consiliul de Coroana, cand se va da un comunicat. [...] "Dupa pranz, veni marea veste - isi amintea profesorul Constantin Kiritescu - facand sa izbucneasca in mod spontan din mii de piepturi vechiul imn al romanilor . Ore in sir am ratacit prin centru intr-un entuziasm sufletesc de nedescris". [...] In oras, atmosfera era de sarbatoare. Pe numeroase edificii si case particulare au fost arborate drapele nationale, iar mii de cetateni invadasera Calea Victoriei si bulevardele centrale, intonand cantece patriotice.

In dosul unei carute de la care un cal e mort, iar... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro