Text de George Banu

publicat in volumul Regele Scamator, de Ludmila Patlanjoglu, Editura Nemira

Stefan Iordache posed portretul marelui actor. Intre ei, ca intre poeti, dincolo de texte si roluri, inrudiri, se descopera si se constituie familii.

Marele actor nu evolueaza, ci se releva. Daca am dispune de inregistrari, indiscutabil ca ameliorari sau modificari tehnice ar deveni vizibile, detalii pe care, insa, memoria le ignora pentru a nu retine decat esentialul. El se prezinta de la inceput ca purtator al unei lumi, prizonier si explorator al ei. El nu interpreteaza, ci dialogheaza cu fiintele fictive mostenite de scena. Astfel, pentru o perioada de cateva decenii, relatia se inverseaza: actorul ramane, si rolurile trec. Marele actor e un autor, dar un autor a carui lume e indisociabila de prezenta-i fizica. El nu lasa o amprenta definitiva decat in sufletul martorilor.

Un mare actor, pe scena, isi joaca biografia reala. Acolo Iordache si-a marturisit angoasa si si-a exprimat violenta, acolo s-a confruntat cu disperarea si s-a putut elibera prin joc, acolo l-am cunoscut. Altundeva, marele actor nu este el insusi.

Pentru actorii-interpreti, scena e un loc al iluziei de viata, pentru marele actor, e insusi adevarul vietii. El rascumpara teatrul de vinovatia falsului si de inselaciunea dublului. Aceasta, cu riscul de a se constitui in planeta izolata, acolo unde regizorul incearca sa formeze constelatii. El nu se dizolva intr-o comunitate. Destinul sau se numeste insingurare, insingurare de poet. Pe Iordache, pe o scena, nu l-am vazut decat singur. (Text de George Banu, publicat in Regele Scamator, de Ludmila Patlanjoglu, Editura Nemira) ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro