Republica Moldova nu face parte din Balcanii de Vest, iar aderarea ei la UE nu este in niciun fel legata de ce a statelor din aceasta regiune, care, cu exceptia Albaniei, sunt mult mai dezvoltate si mai avansate pe calea reformelor. Se cade sa-i multumim domnului Hahn pentru acest semnal politic, de care mai ales opinia publica din Romania si putinii proeuropeni de peste Prut au nevoie. Din pacate, el reflecta mai degraba perplexitatea responsabililor europeni, decat rezultatele concrete ale unui proces de convergenta sustinut, prin care autoritatile de la Chisinau sa-si demonstreze vointa concreta de aderare. Perplexitate, pentru ca putine stat est-europene si-au inceput procesul de aderare sub auspicii mai favorabile si au beneficiat de mai multa sustinere decat Republica Moldova si, in acelasi timp, nici unul nu a progresat mai lent si mai neconcludent. Din 2009 incoace, Chisinaul pare sa fi functionat pe principiul "un pas inainte, doi pasi inapoi": daca, la unele capitole (invatamant, convergenta legislativa, relatii economice) s-au inregistrat progrese, la altele (lupta impotriva coruptiei, statul de drept, drepturile si libertatile, protectia sociala, dezvoltarea economica, infrastructura, convergenta institutionala s.a.), rezultatele sunt mai degraba neinsemnate, daca nu de-a dreptul negative. La suprafata, s-au semnat acorduri, s-au arborat steaguri, s-au facut vizite reciproce (cele desfasurate la Chisinau fiind dominate de chiolhanuri specifice), s-au adoptate legi, dar in fond nu s-a facut nimic. In afara existentei unor grupuri sociale care cred cu adevarat in traseul european (cei care au emigrat in Occident, tinerii si putinii unionisti autentici), statul dintre Prut si Nistru este mai putin pregatit sa adere la UE decat era in 1991. Adoptata tacit ca proiect "national" (nu exista o natiune moldoveneasca, de aia ghilimelele), de catre oligarhia plantata de sovietici in perioada 1987-1991, stagnarea e menita, pe de-o parte, sa previna iesirea statului... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro