Pentru cititorii de moda mai veche, care au un pic de rabdare si incep sa citeasca orice text de pe lumea asta cu prima fraza, vreau sa precizez din start ca numele meu e Zizi Smeureac si am scris povestea de azi in locul lui Titi Smeureac, sotul meu. Zic asta nu ca sa ma dau mare, ca nu e stilul meu, ci numai din respect pentru drepturile mele de autor.

Caci, se stie, tot romanul are un mare respect pentru proprietatea intelectuala, cu doua conditii: a) sa fie proprietatea lui intelectuala sau b) daca e proprietatea altuia, sa nu trebuiasca sa plateasca ceva pentru ea. Pentru cei care incep sa citeasca orice text de la sfarsitul lui, ca asa vor ei, sa fie invers decat toti ceilalti, Cristoiu gen, n-am ce precizari sa fac. Pentru ca degeaba le fac eu precizari la inceput, ca ei n-au cum sa le vada daca incep sa citeasca de la sfarsit.

Anyway, nu m-as fi luat eu tocmai acum, in epoca Facebook-ului, dupa invataturile letopisetice ale lui Grigore Ureche si as fi lasat naibii nescrisa povestea de vineri, daca situatia n-ar fi fost de asemenea natura incat imi era inimii durere.

Deci, ca sa incep cu inceputul, Titi s-a intors marti, ravasit mintal, de la un seminar motivational de coaching cu tema: "Ferestrele sufletului si cum le deschidem fara sa pierdem caldura sufleteasca din interior". Daca va mirati cumva cum a ajuns Titi sa mearga la "de din astea", aflati ca intr-o zi completase el un test pe internet, din care i-a reiesit ca e lipsit complet de inteligenta emotionala. Si oricat i-am spus eu ca inteligenta emotionala e doar o modalitate de a-i menaja crestineste pe oamenii care n-au inteligenta normala, sincer, n-am avut cu cine sa ma inteleg. Ca, desi n-am talent de pisaloaga si, sincer, n-am fost pisaloaga in viata mea, stiam foarte bine un lucru: daca unui barbat nu-i spui exact aceeasi chestie de zece ori la fiecare doua mi-nute, nu tine minte nimic. Deci, cred sincer ca majoritatea barbatilor frumosi sunt prosti, dar si asa sunt ... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro