Postas de meserie, Michael Henning (49 de ani) duce mai departe un mestesug rar in zilele noastre, migalos, facut cu aceeasi pasiune ca in anii in care descoperea, in podurile caselor vechi din Sibiu, cahle de la sobele sasesti de odinioara. Si-au cumparat la Cisnadioara un loc al lor in amintirea acelui "acasa" de odinioara, apoi au renovat casa respectand traditiile cu care crescusera, si si-au dorit neaparat o soba de teracota asa cum aveau ei in Sibiu candva. "Intamplator doamna respectiva era olar, facea ateliere de olarit ca si forma de terapie pentru copii cu probleme, avea legatura cu treaba asta, a vrut sa faca dansa cahlele insa si-a dat seama ca nu e chiar asa usor. Asa ca a mers in Corund, localitate renumita pentru traditia olaritului, si a stat cateva zile la o familie de olari pe care o cunostea. Intre timp m-au dotat, familia respectiva din Germania, si cu un cuptor electric de ars si trebuie sa recunosc ca atunci cand deschideam capacul la cuptor sa vad ce s-a intamplat acolo era cel mai fascinant lucru, astazi stiu exact ce este si rar se intampla sa am surprize dar atunci dupa fiecare ardere trebuia sa vad ce greseli sunt, sa cercetez ce am gresit, sa ma informez, sa sun pe unul si pe altul sa intreb. Pana am fost in stare sa fac o soba a durat 5 ani, sa pot sa iau o comanda, sa spun cu constiinta impacata ca sunt in stare sa fac o soba", povesteste, zambind. Nu mica i-a fost surpriza sa constate ca avea coada de clienti, asa ca a muncit in permanenta si, pe parcurs, s-a perfectionat. L-a pus la treaba si pe fratele lui, stabilit in Germania, sa-i caute materie prima de calitate, si a primit un ajutor nesperat de la o familie din Sibiu, fosti angajati la fabrica de ceramica. "Doamna mi-a facut formele, o forma simpla am facut si eu din ipsos dar colturile, formele din 3 piese, trebuie gandite, asta nu poate sa faca oricine", spune Michael Henning. Astazi, comenzile vin de peste tot, din toate colturile Romaniei, din Moldova pana la Sinaia sau Bucu... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro