Teoharie Coca-Cosma, fost comentator sportiv: "Au vrut sa ma dea afara din fabrica de laminoare. Adormisem in tura"
De fapt, avand in vedere cat de putine motive de lauda aveam in perioada respectiva, acel moment, acea explozie vocala si acel comentariu incordat al unui meci de peste doua ore au devenit un reper al istoriei romanesti, in general. Oricum, cand ma gandesc la copilaria mea, ma simt mai legat de aceste cateva luni petrecute in fiecare an la Luncavita, decat de timpul cand stateam la Galati. Juca "la inchidere" Astazi, copiii vad fotbal la televizor, exista radio, internet, o gramada de surse de informare si posibilitati sa-ti alegi o echipa favorita. "Radea secretara: " La Campionatul Mondial de fotbal din Franta, 1998 FOTOGRAFII: ARHIVA PERSONALA TEOHARIE COCA-COSMA Cat ati jucat fotbal la echipa asta, pana la sfarsitul liceului? Se si minuna secretara de la Drept, imi spunea: "Esti singurul absolvent al cursului asta care a venit de la Facultatea de Educatie Fizica si Sport". Ulterior, pentru ca nu m-am lasat, si am facut toata Facultatea de Drept, m-am reintalnit cu secretara respectiva si radea: "Na, acuma esti si singurul absolvent de Educatie Fizica, iar apoi si de Drept". Se prelucrau, pentru ca erau unele, de exemplu, in care se povestea tot ce s-a intamplat la un Congres, de citeai din ele cate o ora si jumatate. Traseul era asa: lucrai tu, de aici pleca la seful de tura, iar apoi, la Directia de Presa, cenzura. Inca aveam acces la AFP, pentru ca, ulterior, toate stirile de acest fel erau scrise si adaptate de catre cei de la Agerpres si abia in forma aceasta ajungeau la noi. Sansa vietii O viata la radio si la TV Numele: Teoharie Coca-Cosma Data si locul nasterii: 27 iulie 1941, Galati Starea civila: casatorit, are doi copii Studiile: A absolvit Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti. A urmat un curs postuniversitar de relatii internationale, la Facultatea de Drept din Bucuresti, urmat de absolvirea cursurilor la zi ale aceleiasi universitati. A comentat Campionatele Mondiale de fotbal din 1990, 1994, 1998 si 2002, Campionatele Europene de fotbal din 1992, 1996 si 2000, Jocurile Olimpice de Vara de la Barcelona si Sydney, Campionate Mondiale si Europene de handbal feminin si masculin, precum si finala Cupei Campionilor Europeni, dintre Steaua Bucuresti si FC Barcelona, din mai 1986. N-am sa uit: am fost la Olimpiada de iarna de la Albertville si avea obiceiuri din armata, cum isi punea pantalonii seara, ca sa aiba dunga a doua zi. A intervenit plictiseala" Instantanee: Los Angeles, 1994, cu Ion Ghitulescu si Cristian Topescu (stanga-sus), cu Ilie Nastase, la Wimbledon, in 1993 (dreapta-sus), cu Doroftei, dupa castigarea titlului mondial la profesionisti (stanga-jos) si poza de grup, Sevilla, mai 1986, alaturi de Ioan Chirila (dreapta-jos) Nu va e dor sa mai comentati?
"Hai, intram", ne spune Teoharie Coca-Cosma, pe o voce stinsa, de abia il auzi. De fapt, avand in vedere cat de putine motive de lauda aveam in perioada respectiva, acel moment, acea explozie vocala si acel comentariu incordat al unui meci de peste doua ore au devenit un reper al istoriei romanesti, in general. Mai vine aici, unde ne intalnim si acum, un hol de hotel din Bucuresti, ca sa se uite la meciuri. Acasa nu este abonat la societatea de cablu potrivita. Se uita la meciuri, in special campionatul din Anglia, singur, fumeaza, mai bea cate o cafea si incearca sa-si dea seama cum ar fi comentat el faza aia, ce i-a placut si ce nu in ceea ce a auzit.
"Weekend Adevarul": Unde v-ati nascut, de fapt? De Luncavita ma leaga doar copilaria. Asta e un sat vizavi de Dunare, pe partea dobrogeana. De aici se tragea tatal meu. Parintii nu aveau concediu, asa ca petreceau majoritatea timpului liber aici, la Luncavita, unde aveau si o gospodarie. Oricum, cand ma gandesc la copilaria mea, ma simt mai legat de aceste cateva luni petrecute in fiecare an la Luncavita, decat de timpul cand stateam la Galati.
De ce? Adica, ce va lega de una si va indeparta de cealalta? La Luncavita eram liberi ca pasarea cerului. Plus ca verisorii erau cam de aceeasi varsta cu mine, asa ca aveam si parteneri pentru activitati. Toata vara ne-o petreceam in picioarele goale si eram disperat sa merg sa muncesc la camp.
Va placea munca asta, fizica, la ogor, sau era vorba despre lipsa unei alte ocupatii?
Lipsa de ocupatie, da. Taranii de acolo imi ziceau "oraseanul" si nu voiau sa ma ia la munca. Iar daca nu te duceai la camp, nu aveai nimic de facut ziua, satul era gol. Astia plecau la munca la 4 dimineata si se intorceau seara. Asa ca am pus la punct un plan. Imi legam piciorul cu o sfoara, de piciorul unui var de-al meu. Asta, cand se trezea dimineata devreme si dadea sa se ridice din pat, ma tragea s... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro