Scriitorul francez Pascal Bruckner, la Undercloud: "Il consider pe Ionesco un autor francez, este un furt cultural, dar este unul frumos, bun"
Pascal Bruckner (68 de ani) si Chris Simion-Mercurian (40 de ani) s-au intalnit in urma cu 21 de ani, la premiera spectacolului "Copilul divin". s-a bucurat de un real succes, jocul Maiei Morgenstern, in rolul lui Genevieve, si al Victoriei Ducu, in rolul lui Eugenie, starnind hohote de ras si aplauzele publicului, pentru ca mai apoi, atentia sa ii fie captata de Cabiria Morgenstern, Dumnezeul lor. Acesta a povestit cum voia sa scape de viata cotidiana a parintilor sai, dar fara a pleca sase luni in frig, asa ca a inceput: a scris primul text la 17 ani- "Domnul Tac" (Monsieur Tac), pe care avea sa il publice 10 ani mai tarziu, o poveste despre un om care calatoreste prin fiecare litera din altfabet. Scrisul, o nevroza obsesiva Raspunzand la intrebarea cu privire la motivul pentru care scrie, Bruckner a enumerat: ca sa nu calatoreasca, ca sa nu fie salariat si pentru ca nu stia sa faca altceva. Cand vine vorba de piesele de teatru, a subliniat Bruckner, chiar este o munca de echipa, de aceea se semneaza si ei, prietenii-cititori, caci "esti mai inteligent in patru-cinci".
Pascal Bruckner (68 de ani) si Chris Simion-Mercurian (40 de ani) s-au intalnit in urma cu 21 de ani, la premiera spectacolului "Copilul divin". Regizoarea absenta
Piesa scrisa de Bruckner are ca protagonisti trei barbati, dar spectacolul "Cu ce sa servesc?" le are in distributie pe Maia Morgenstern, Victoria Dicu si Cabiria Morgenstern, o surpriza pregatita de regizoarea Simion-Mercurian scriitorului care, pana la aparitia pe scena a Maiei Morgenstern, nu a stiut cine va juca.
"Am facut un experiment, m-am facut ca nu am timp si nu am mers la repetitii. s-a bucurat de un real succes, jocul Maiei Morgenstern, in rolul lui Genevieve, si al Victoriei Ducu, in rolul lui Eugenie, starnind hohote de ras si aplauzele publicului, pentru ca mai apoi, atentia sa ii fie captata de Cabiria Morgenstern, Dumnezeul lor.
Genevieve intra intr-o cafenea unde Eugenie este chelnerita, iar de acolo, incepe un suvoi aproape neintrerupt de cuvinte, fiecare mai plin de patos decat celalalt. Prima este o fiinta profund afectata de trecutul sau, trait in comunism, o fiinta careia ii displace profund libertatea de a alege, pana la limita patologicului.
Eugenie, pe de alta parte, simbolizeaza lacomia in stare pura, personajul Victoriei Dicu fiind construit ca o personificare a capitalismului care este profund recunoscator si bucuros pentru variatele alegeri pe care le are la dispozitie.
Dupa un schimb exasperant de replici intre cele doua -exasperant pentru ele, delicios pentru public-, cele doua vor ajunge in punctul terminus, moartea. Aici sunt judecate de catre insusi cel care le-a creat, iar ironia face ca, si aici, Genevieve este pusa sa aleaga, i se ofera optiuni cu privire la locul in care ar vrea sa isi petreaca eternitatea. Umbra absurdului devine mai neagra: desi este vorba de ceva atat de serios precum soarta sufletului, personajul Maiei Morgenstern este incapa... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro