> Am insa clienti si prieteni religiosi, iar unul dintre ei mi-a replicat dorintei mele de a sustine scoaterea religiei din programa scolara ca "religia izvoraste din bucuria fundamentala pe care o simtim in momentul in care suntem in viata si acest lucru duce catre un simt al recunostintei si obligativitatii si, desigur, o dorinta sa conservam aceasta bucurie; Este foarte inteligent si sensibil prietenul meu, dar nu cred ca sunt de acord cu el. Cu riscul de a pierde un prieten care se declara tolerant (dar pana la atei, mai degraba intelege musulmanii teroristi, decat ateii) i-am zis ca nu sunt de acord. Evident, in momentul in care critici sau contrazici, creezi o stare de disconfort celuilalt, iar natura noastra este de a evita neplacerea si de a ne asocia cu oameni sau procura lucruri care ne produc placere. Sunt multe lucruri care izvorasc din placerea de a fi in viata, iar a fi in viata nu este intotdeauna o placere (sa ne gandim inclusiv la cazuri extreme de incarcerare). Un paraplegic ar putea fi de acord cu mine si contrazice pe amicul Nathan (asa il cheama). Dorinta de a conserva "bucuria de a fi in viata" este mai mult relationata de vointa noastra innascuta de a fi in viata si supravietuirea biologica, astfel perpetuand ce am creat deja. Nu religia ne motiveaza sa conservam bucuria de a trai. Simtul recunostintei si al obligatiei este mai fundamental de atat: un bun samaritean este indemnat sa faca acte de binefacere. Avem nevoie de religie ca sa fim buni, recunoscatori sau morali? Asertiunea ca religia ne face morali este eronata pentru ca pleaca de la premiza ca religia este singura cale catre moralitate. Moralitatea defineste bunatatea sau rautatea caracterului sau actiunii umane si este intrinseca constructiei umane, indiferent de inclinatia religioasa. Daca este o persoana buna intrinsec si imi respecta granitele mele personale si in plus mai da si pomana unui cersetor, de ce nu ar fi o persoana morala? Este vecina abstinenta si clevetitoare de la e... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro