Emil Constantinescu

Stimate domnule presedinte,

Lecturarea scrisorii pe care ati adresat-o premierului Victor Ponta mi-a prilejuit rememorarea perioadei de timp in care, impreuna cu multi entuziasti, intre care si fostii detinuti politici mentionati in scrisoare - mai putin eu care n-am fost detinut politic - am incercat sa facem o bresa in politica postdecembrista, sa orientam tara spre progres social-economic, sa o aducem pe linia de plutire a unei democratii autentice.

Desi, in parerea mea, scrisoarea aceasta nu Va dezminte, ea ridica totusi o seama de intrebari relative la unele chestiuni de fond, la oportunitatea ei contextual-temporala.

Este laudabil orice efort, indiferent de unde ar veni, tintind eliminarea consecintelor nefaste ale regimului de dictatura comunista. In aceasta ordine de idei, fara nicio indoiala, fostii detinuti politici au indreptatire la recunostinta si un tratament onorant din partea societatii, material si moral. Sa recunoastem, ei nu s-au bucurat pana acum de grija si atentia cuvenita din partea guvernelor postrevolutionare, inclusiv de guvernarea noastra, pentru ca tara n-a avut resursele necesare, cat mai ales si pentru ca, atatea cate au fost, distribuirea lor s-a facut nedrept, discriminatoriu, favorizandu-i mai degraba pe fostii inchizitori - tortionari decat pe victimele lor. De buna seama, in acest context faptic, decizia guvernului Ponta de a le dubla indemnizatia este binevenita, este un act de dreptate. Cum spuneam, binevenita in substanta ei, masura ridica o seama de intrebari relative la momentul adoptarii cum si la sustenabilitatea ei bugetara.

Guvernul a scotocit prin sertare si a gasit inca o varianta de mituire electorala, alaturi de dascali, de medici, de preoti, de mamici etc. Stafful lui Ponta, primul ministru insusi, nu se sfiesc catusi de putin sa terfeleasca in mizeria electorala o masura ce altminteri, adoptata spre exemplu indata dupa alegeri, putea primi adevarata e... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro