In familia Cazacu, meseria de potcovar este transmisa din generatie in generatie. Strabunicul, bunicul si tatal lui Petre au batut fierul si au realizat obiecte necesare in orice gospodarie taraneasca. Cu clopul de cioban pe cap, Petre lucreaza cat este ziua de lunga in atelier, pentru ca de aici isi castiga existenta. A crescut de mic in atelier si nu se teme de jaraticul aprins care inmoaie lemnul. S-a obisnuit si cu arsurile si munca nu i se mai pare asa de dificila. Petre este ajutat de sora sa mai mare. Ea se ocupa de foale cu care jaraticul este tinut mereu aprins. Nu se inlaturi nici de la munci mai grele, asa ca bate la una cu fratele sau fierul rosu, care incet, incet isi modifica forma sub loviturile ciocanului. "Stiu sunetul nicovalei de cand eram copil. De cand aveam cinci ani veneam in atelier cu tata si cu bunicul si ma uitam la cum faceau potcoavele si ce alte lucruri mai mestereau ei aici. Este o munca cinstita si pe langa munca din gospodarie, ne descurcam. Sanatosi sa fim, ca de munca tot avem. Ascut fiarele de copaitoare, prasitoare", a spus Petre. Are mare grija ca sa nu le raneasca si lucreaza cu mare rabdare. Fierul potcoavei se lucreaza la o temperatura foarte mare, apoi se bate pe nicovala si se incovoaie. Gaurile potcoavei in care intra cuiele se fac cu un alt ciocan, Din pacate are tot mai puatine solicitari pentru ca oamenii au renuntat la cai. "Ca sa potcovesc un cal cer 40 de lei. Cu fierul si tot al meu. Eu am invatat-o de la ai mei. Calul misca, e nervos, aici trebuie sa ai o rabdare de nedescris. Lucreaza cu unelte vechi de peste o suta de ani Atelierul in care lucreaza si pe care l-a mostenit este destul de mic, insa este ticsit cu tot felul de unelte, unele foarte vechi. Foalele cu burduf sau forja batraneasca au peste o suta de ani si Petre le foloseste si acum. De la tata, de care mi-este dor, caci a murit de ceva ani. E adevarat ca e grea munca la nicovala, mai ales vara, cand e cald rau si eu cu sora mea stam aici langa cuptor. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro