In precampania alegerilor locale s-a produs un mic haos legat de o problema relativ noua, cea a listelor de sustinatori depuse (sau nu) la inregistrarea candidaturilor. Pentru prima data, in urma modificarilor aduse prin Legea 115/2015, toate candidaturile au trebuit insotite de liste de sustinatori.

Prima problema a fost ca unele partide, indeosebi cele infiintate de curand, nu au putut sa-si inregistreze candidatii, nereusind sa stranga semnaturile necesare. De aici ideea ca listele de sustinatori ar fi un obstacol birocratic in calea exercitarii dreptului de a fi ales. Pe de o parte, se impunea eliminarea discriminarii candidatilor independenti in raport cu cei de partid. Altfel, nu numai ca am fi ajuns la buletine de vot de dimensiuni descurajante, dar ar fi fost posibila "bruierea" unor candidati (de exemplu, prin depunerea de candidaturi-fantoma din partea unor cetateni cu nume identice sau asemanatoare). Campania Politica fara Bariere a propus introducerea cerintei unui numar rezonabil de semnaturi (si posibilitatea ca un cetatean sa sustina mai multi candidati) ca pe un corolar necesar al modificarii Legii partidelor inca din ianuarie 2015. Din pacate, multe dintre partidele nou-infiintate par sa fi aflat tarziu ca este nevoie de aceste semnaturi sau au subestimat dificultatea acestei sarcini. Pe de alta parte, instantele au judecat neunitar contestatiile legate de listele de sustinatori. Candidatului USB (Uniunea Salvati Bucurestiul) la Primaria Sectorului 5 i-a fost respinsa candidatura pentru ca pe formularul de semnaturi pentru persoana care certifica semnaturile de pe o pagina erau inscrise seria si numarul de buletin, dar nu si CNP-ul. Acelasi formular fusese insa utilizat de partid si la celelalte sectoare - acolo fiind acceptat! De exemplu, PNL si PMP si-au anuntat candidatii pentru primarul general cu doua, respectiv trei zile inaintea termenului-limita de inregistrare. Ca sa strangi peste 18.000 de semnaturi in doua zile (in care, fiind Pa... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro