Pana sa apara retelele de socializare, Oracolul era must-have-ul liceanului de acum treizeci de ani. Un caiet banal, cu coperti solide, in care prietenii si colegii de clasa isi marturiseau sentimentele, povesteau experientele sau pur si simplu scriau mici texte, poate chiar citate ale unor autori cunoscuti, de genul celora care acum sunt share-uite pe Facebook. In lipsa acestora, se dezvoltase o adevarata retea de "traficanti" de reviste aduse din alte tari de unde imaginile care li se pareau mai speciale, de regula fotografii cu vedetele in voga la acel moment, erau decupate si lipite in Oracol. Acum, aprecierea prietenilor virtuali - "followeri" ca sa respectam terminologia actuala - nu se mai obtine decat cu o fotografie realizata intr-un colt de lume exotic, intr-un club exclusivist sau intr-o companie aparte.

Pana la urma de unde vine aceasta dorinta exagerata de a se expune in public a adolescentului de ieri si de astazi, avand in vedere ca generatii intregi de liceeni au apelat la tot felul de improvizatii in prima faza pentru ca ulterior sa profite de tehnologia avansata doar pentru a arata si altora ceea ce au ei sau ceea ce sunt ei. Expunerea in public vine din nevoia de confirmare a calitatilor

Psihologii sustin ca pentru cei care nu se folosesc de retelele de socializare doar in scop comercial, totul se reduce doar la nevoia de confirmare dinspre lumea exterioara. Prin intermediul acestor retele de socializare, prin aceasta expunere ei nu fac altceva decat sa caute confirmari ale unor calitati pe care ei stiu ca le au, dar au nevoie sa le recunoasca si ceilalti. Nu este suficient ca mama sa ii spuna unei fete ca este frumoasa, ea are nevoie de mai mult, de aprecierea tuturor. Pana la urma, aceste retele de socializare si chiar acel caiet de odinioara unde tinerii isi scriau mesaje, nu reprezinta altceva decat o prelungire a realitatii. Este o replica a vietii de zi cu zi mai degraba, decat un ref... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro