Situata pe valea Teleajenului, la 40 de kilometri de Valenii de Munte si 14 kilometri de Maneciu, intr-un cadru natural de vis, manastirea de maici Suzana impresioneaza, in primul rand, prin linistea pe care o degaja si care ii uimeste de fiecare data pe vizitatori, dar si prin istoria bogata care a transformat-o intr-un punct de reper al spiritualitatii romanesti.

Despre manastire, Alexandru Vlahuta scria, in 1908, ca "este asezata intr-o poiana frumoasa, pe o frunte de damb, sub care se asvarl in Teleajen paraul Stanca din dreapta si Epurasul din stanga.

Probabil ca tot frumusetea zonei a fost cea care a determinat-o, in 1740, si pe Suzana Arsicu, o credincioasa din Sacele-Brasov, sa ridice in poiana o biserica din lemn, inconjurata de chilii.

Dupa 100 de ani, bisericuta din barne nu a mai putut fi folosita, afectata de intemperii, astfel ca, in 1840, aceasta este inlocuita cu o biserica de piatra, avand ca stareta tot o maicuta Suzana (Albulet). Istoria acesteia a fost una extrem de scurta, de numai 40 de ani, fiind ruinata de un cutremur.

Potopul de la schimbarea hramului

De aceasta a doua biserica se leaga si o povestioara locala. Dupa ce, timp de un secol, Sfantul Nicolae protejase lacasul de rugaciune, ctitorii au decis sa aleaga un alt sfant protector, cu prilejul noii constructii. In ziua sfintirii, dupa cum arata un document gasit in biblioteca manastirii "din curatul senin un mic nor se ivesce pe cer, si in cel mai scurt timp se maresce acoperand vezduhul, si incarcat peste masura varsa asupra monastirei siroe de apa nesecat; Teleajenul, turbat si plin de spume inundeaza vaile ducand cu el in vale tot ce intalnesce in cale, surpand malurile, daramand copaci si rostogolind stancile!".

Autoritatile, delegatii si clerul prezent, venit pentru serbarea schimbarii hramului au fost cuprinsi din toate partile de puhoaie, s... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro