Jurnal de TIFF 2017: tablouri de familie cu scrasnet de masele
Dar asta nu inainte (ups!) de a va spune (sau de a va reaminti) ca, daca ajungeti pe aici, ar trebui sa urmariti un interval de vreo jumatate de ora, seara, de pe la 19.00 pana la 19.30, intr-o zi cu soare, cand lumina se filtreaza atat de ciudat, galbuie de miere, absolut uimitoare, un fenomen fizic pe care cineva sigur poate sa-l explice, dar pe care eu pot doar sa-l privesc uluita. De fapt am lasat acest film la urma pentru ca, desi nu mi-a zguduit creierii, mi-a placut mult felul in care regizorul rezolva un subiect extrem de sensibil.
>
O sa las putin deoparte admiratia mea in ceea ce priveste Clujul, pentru a trece direct la filme. Dar asta nu inainte (ups!) de a va spune (sau de a va reaminti) ca, daca ajungeti pe aici, ar trebui sa urmariti un interval de vreo jumatate de ora, seara, de pe la 19.00 pana la 19.30, intr-o zi cu soare, cand lumina se filtreaza atat de ciudat, galbuie de miere, absolut uimitoare, un fenomen fizic pe care cineva sigur poate sa-l explice, dar pe care eu pot doar sa-l privesc uluita. Este, in minutele alea, una dintre cele mai frumoase lumini de apus pe strazile unui oras.
Bun, acum ca am zis-o si pe asta, sa trecem cu adevarat la filme, pentru ca totusi daca ati ajuns aici (sau planuiti sa veniti in urmatoarele zile la Transilvania International Film Festival) filmele sunt motivul. Oricat de ciudat ar suna, nu cred ca-i exclus, cel putin pe Assante chiar si eu l-am zarit intr-o seara pe o terasa din centrul orasului. Am vazut pana acum in medie intre trei si patru filme pe zi, unele mi-au placut, altele m-au ingrozit, de la unele am iesit, la altele am aplaudat. Oricum ar fi, in mod sigur veti gasi ceva care sa va placa, fie in competitie, fie in alte sectiuni (poate ar fi bine sa va orientati spre Supernova, unde veti gasi filme premiate). Este un film autobiografic, povestea unei fetite de sase ani care tocmai si-a pierdut parintii si care se muta cu familia ei adoptiva. "Vara lui 1993" a primit premiul pentru cel mai bun film de debut la Berlin in 2017, este emotionat si calduros ca un anotimp in salbaticie, iar prezenta regizoarei la finalul proiectiei cumva a intregit experienta.
Si pentru ca anul acesta puteti gasi multe filme slovene, m-am dus si la pelicula "Copacul" (regia - Sonja Prosenc), povestea unei mame care isi creste copiii intr-o casa incuiata, fara sa-i lase sa mearga afara, in strada. In schimb, am prins, tot in competitie, un film ucrainean interesant, care s-ar putea sa va placa daca sunteti rabdatori si daca ag... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro