Faptul că nu am avut curajul să scriu și eu pe toți pereții, pe șosele, pe ziduri, pe unde o fi "privește cerul" m-a scos din sărite de cand am văzut prima oară mesajul.

Cand am citit, acum ceva timp, să ii zicem interviul cu omul care scrie peste tot "privește cerul" aproape că am regretat că l-a dat. Mi-am dorit instantaneu să nu il fi găsit nimeni pe acest om și el să nu povestească un lucru pe care ar trebui să il facem din instinct. Să nu privim in jos, să nu stăm cu capul in pămant, să ne ridicăm pleoapele falfaind și să vedem mai mult decat cerul, să vedem cine suntem.

Spunea el, acest om care a scris peste tot mesajul că "privește cerul" e un fel de a invita oamenii la joacă, iar ideea i-a venit privind el insuși la cer intr-o zi:

"Și am găsit cerul in mine; m-am trezit ca fiind o parte a universului cu un rol in acesta, așa că mi-am luat inima in dinți și m-am apucat de treabă. Cerul este unul singur, iar, in funcție de ce găsim in noi cand il privim (in funcție de cum il vedem, ințelegem) ne dăm seamă de acele scopuri in viață pe care ni le impunem. Mai spunea că nu ii cunoaște, că "nu e o rețea, fiecare a făcut-o individual"...

Un vers dintr-o poezie contemporană și mărturisesc că, atunci cand am citit acest nou mesaj am zambit, deoarece mi-a trecut prin minte gandul revoltător că insuși poetul l-a scris! In fine, nici nu mai contează cine scrie pe pereți, pe ziduri, peste tot și de ce. Important e că mesajele de genul acesta iși trăiesc eternitatea dincolo de cuvinte, de sens și de cel sau cea care le-a scrijelit in inima orașului.

Dacă intr-o zi veți vedea scris pe undeva "Joacă-te cu stelele" să știți că eu am făcut-o...

In București, multe ziduri, borduri și treceri de pietoni sunt impodobite cu privește cerul, insăƒ Grig spune că tot i se par prea puține, mai ales comparativ cu numărul de inscripții pe car... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro