INTERVIU: Lia Bugnar, scriitoare si actrita: "Copilaria mea a fost un razboi permanent"

INTERVIU: Lia Bugnar, scriitoare si actrita:

Piesele ei se joaca de multi ani, cu mare succes, atat la Green Hours si la Cafe Godot, cat si la Teatrul National din Bucuresti, la Teatrul Nottara, Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, la Teatrul Metropolis si pe scene din strainatate. Da, te intreb daca faptul ca esti o scriitoare, o actrita si o regizoare de succes, ca, asa cum imi spuneai, poti sa faci ce-ti place, nu te face sa negi ce spuneai atunci. Nu, pentru ca mi se pare ca mergem pe sarma cu totii si ca lucrurile pot oricand sa fie de maine cumplite. Nu mai zic ca mi se pare nedemn sa continui sa traiesc si sa fac lucruri cand vad oameni care dorm pe strada, sa ma duc sa-mi cumpar tigari sau bluze... Iti dai seama ca, de fapt, ar trebui sa vinzi tot si sa te duci in Africa si sa faci si tu ceva. Si problema era ca multe apartamente erau date de la intreprinderi si ca in blocurile alea stateau oameni de acelasi nivel. Asa ca ma imbracam cu mai multe perechi de pantaloni, unele peste altele, ca sa nu se vada cat eram de slaba. L-am ascultat orbeste, pentru ca se vedea cu ochiul liber ca stie exact ce film vrea sa faca si ca stie exact cum vrea ca tu sa fii. Sigur ca eu, cu neincrederea mea in mine, ma gandeam ca poate n-o sa fiu OK, dar bucuria ca invat si ca sunt acolo era imensa si atunci am lasat-o naibii de vanitate. O prietena buna m-a batut foarte tare la cap sa scriu o piesa de teatru, pentru ca-i placea conversatia mea si era sigura ca daca o sa ma apuc sa scriu o sa scriu bine. "NU MI SE PARE CA TEATRUL TREBUIE SA CONCUREZE CU STIRILE" Cum de nu te-a tentat, cu firea ta razboinica, sa faci teatru social, militant? Circul lor este atat de complex, incat nu vad ce pot eu sa fac peste si nici nu cred ca are vreun sens sa scriu eu acum o piesa despre violul de la Vaslui. Oameni cu care as putea sa vorbesc si despre faptul ca e mizerie in Bucuresti, dar si ca poate nu e bine sa te nasti, si despre Eugen Ionescu. Eu cred tare in emotie si, daca reusesti sa-l iei cu tine si sa-l faci sa uite de el si de problemele reale pe care le are, mi se pare echivalentul unei ore de fitness pentru suflet. Iar legat de spectacolele de care-ti spuneam, eu cred ca uneori spectatorii pot sa iasa pacaliti de la ele. CV De la actorie, la dramaturgie Numele: Lia Bugnar Data si locul nasterii: 4 ianuarie 1969, Bucuresti Studiile si cariera: A absolvit ATF, sectia Actorie, la clasa profesoarei Sanda Manu, in 1995.

acum 104 luni (15 Aug 2015)

Lia Bugnar (46 de ani) este unul dintre numele cele mai cunoscute in peisajul teatral actual. Piesele ei se joaca de multi ani, cu mare succes, atat la Green Hours si la Cafe Godot, cat si la Teatrul National din Bucuresti, la Teatrul Nottara, Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, la Teatrul Metropolis si pe scene din strainatate. Piesa ei, "Felii", a fost jucata cu mare succes de Ofelia Popii, la fel si "Fata din curcubeu", cu Tania Popa, la Teatrul National din Bucuresti. Este, de asemenea, autoarea mai multor scenarii de film.

"Weekend Adevarul":

Mi-ai spus odata ca, daca ai fi fost intrebata inainte sa te nasti daca te intereseaza jocul asta numit "viata", n-ai fi fost prea tentata sa spui "da".

Da, te intreb daca faptul ca esti o scriitoare, o actrita si o regizoare de succes, ca, asa cum imi spuneai, poti sa faci ce-ti place, nu te face sa negi ce spuneai atunci.

Nu, pentru ca mi se pare ca mergem pe sarma cu totii si ca lucrurile pot oricand sa fie de maine cumplite. E suficient ca mama sa nu cedeze trecerea cand e la volan si de viata mea se va alege praful... Sunt atat de multe lucruri ingrozitor de fragile, atat de multe nenorociri care sunt certitudini in viata fiecaruia, incat nu stii daca merita. Nu stii daca pentru lucrurile astea frumoase de care vorbesti tu merita sa platesti acest pret. Nu mai zic ca mi se pare nedemn sa continui sa traiesc si sa fac lucruri cand vad oameni care dorm pe strada, sa ma duc sa-mi cumpar tigari sau bluze... Da, dar la un nivel de suprafata. Iti dai seama ca, de fapt, ar trebui sa vinzi tot si sa te duci in Africa si sa faci si tu ceva. Dar nu vinzi si nu te duci... Nu stiu cat de cinstit e sa aduci un om in treaba asta fara sa-l avertizezi: uite, te intereseaza genul asta de joc? Si, oricum, am senzatia ca de-acolo de unde suntem deranjati ca sa fim adusi pe lume e un loc foarte interesant.

Da, e o optiune de luat in cal... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro