INTERVIU Dr. Irinel Popescu: "Atat cat pretuieste societatea medicina, atat va primi inapoi"

Nu neg justificarea de la care s-a plecat, anume ca dupa foarte multe ore de munca poate fi afectata capacitatea de a rationa, ceea ce poate avea repercusiuni intr-un diagnostic rapid, intr-o indicatie chirurgicala prompta si poate chiar in executia actului chirurgical propriu zis. De altfel, in chirurgie nu exista acele pauze (de cafea, de gustare etc.) din alte meserii, care permit, si pentru care am tot respectul. Prim-transplantul unui fragment de ficat de la mama s-a complicat cu o tromboza de artera si atunci tot ficatul a trebuit inlocuit in urgenta cu un fragment de ficat de la tatal fetitei. Cei care au venit langa el, erau niste "posedati", cu un spirit total de aventura, de sacrificiu si de daruire, dar si cu o credinta nestramutata intr-un ideal. Exista insa o tendinta (ca si la preot) de a-l transforma pe medic intr-un manager, care nu se mai ocupa doar de boala in sine, ci administreaza si paturile de spital, medicamentele, materialele sanitare, etc. Am remarcat ca, dupa 1990, in chirurgie a fost o adevarata explozie de metode si tehnologii noi: transplantul de organe s-a extins cu transplantul de ficat (socotit imposibil) datorita eforturilor acestui titan in domeniu, Thomas Starzl; La un moment dat Marea Britanie avea o astfel de filosofie, legata in special de varsta: bolnavii peste o anumita varsta, care aveau boli fatale, nu erau tratati, pentru ca sistemul de sanatate nu-si permitea, se considera ca nu se justifica costurile mari. De pilda, in SUA, costurile ce rezulta din pletora de procese de malpraxis pe care pacientii uneori sunt incurajati sa le deschida, desi multe sunt pierdute in favoarea corpului medical, se reflecta in valoarea crescuta a asigurarilor de sanatate. De pilda, in cancerul de colon oricine stie ca peste 40 de ani e bine sa-ti faci o colonoscopie, iar daca e negativa si nu ai factori de risc in familie, 5 ani poti fi sigur ca sansa de a dezvolta un cancer de colon este foarte, foarte mica. Asadar, o populatie avizata, care interactioneaza cu corpul medical, care stie ce sa ceara si care sunt asteptarile de la corpul medical, ajunge sa participe la un sistem de sanatate care se apropie de optim. Medicina are un grad de calificare urias, cu toate specializarile, supraspecializarile si invatatul permanent, dar si un grad de raspundere foarte ridicat, pentru ca fiecare problema a unui pacient poate fi un potential proces de malpraxis. Asta tine de gradul general de civilizatie, de educatie, de mentalitati si de nivelul la care se afla societatea ca intelegere a modului de functionare al sistemului (tinuta personala, grija de mediu, curatenia, adresarea, felul de a privi un pacient). As dori ca o cercetare a publicului sa ajunga la concluzia ca gradul de satisfactie fata de sistemul de sanatate sa se apropie de maxim.