Argesul n-a cunoscut o tragedie mai crunta ca cea din Vinerea Mare a Saptamanii Patimilor de la 1930, seara fatidica in care a ars de viu tot tineretul unui catun de la Costesti. Nenorocirea care a facut inconjurul lumii la acea vreme a avut loc chiar la Denia Prohodului, intr-o bisericuta de nici 50 de metri patrati, in care si acum e greu de imaginat cum s-au putut inghesui atatea zeci de suflete. Ca-n fiecare vechi sat de crestini, cu iubire si frica de Dumnezeu, satenii se pregateau de Paste. O lumanare a aprins, din intamplare, panglica unei coroane, fiindca la acea vreme coroanele se tineau, la adapost, in sfantul lacas. Flacara a fost stinsa de-ndata, numai ca o scanteie ajunsese, fara ca nimeni sa bage de seama, sus, in pod, unde erau depuse alte zeci de coroane cerate. O valvataie s-a iscat de-odata spre acoperisul de sindrila si toti cei din biserica s-au bulucit in haosul iscat, catre singura deschizatura lata de nici un metru, spre pridvor si, apoi, spre usa, care, la 1930, ca-n toate bisericile ortodoxe, se deschidea spre interior. "Intre ei s-au dat lupte desperate" In doar cateva minute, cei dinauntru au inceput sa pice, unul cate unul, secerati nu de foc, ci de fumul gros ce le-a taiat suflarea. In panica lor, cei ramasi in picioare au incercat cu ultimele lor puteri sa escaladeze trupurile cazute ale prietenilor si vecinilor, doar, doar, s-ajunga la usa ce nu se lasa nicicum deschisa. Din cei 130 de oameni prinsi in chinurile parjolului, doar 14 au reusit sa iasa ori sa fie trasi afara, dar au mai supravietuit doar 12. "Am constatat, din prezenta in care se gaseau cadavrele, ca intre ei s-au dat lupte desperate si ca, daca nu ar fi fost panica care sa-i stapaneasca in acel moment, poate ca s-ar mai fi salvat macar cativa dintre ei", se arata, imediat dupa nenorocire, in darea de seama a pompierilor care n-au mai putut decat sa adune din cenusa trupurile carbonizate ale celor care si-au dat duhul in calvarul care a facut scrum, in nicio jumatate de c... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro