Printre primele acte de iertare emise de nou instauratul regim comunist in Romania a fost Decretul numarul 155 din 4 aprilie 1953 de gratiere a unor condamnari. De asemenea, se gratiau in intregime pedepsele privative de libertate pronuntate pentru infractiuni cum ar fi: delapidarea, darea de mita, neglijenta in serviciu, gestiunea frauduloasa, avortul, "seductiunea", daca ele fusesera savarsite de femei care aveau copii cu varste mai mici de sapte ani, de femei gravide si de batrani peste 60 ani. Conform Decretului 155 din 1953, pedepsele pana la doi ani se gratiau in intregime, cu anumite conditii, iar cele mai mari de 2 ani erau reduse in anumite procente. Unul din motivele care a stat la baza emiterii decretului de gratiere lui a fost supraaglomerarea din inchisori, insa s-a urmarit si eliberarea taranilor care erau utili muncilor campului. Maretele realizari, cu munca silnica Nu a trecut mult insa pana cand regimul totalitar sa descopere ca bratele de munca cele mai ieftine erau cele de dupa gratii si asa au aparut coloniile de munca, infiintate de-a lungul realizarilor marete. Pe de o parte, aici erau inchisi oponentii regimului, iar pe de alta parte lagarele ofereau forta de munca aproape gratis, in timp ce tortionarii erau platiti regeste. In timp, numarul detinutilor de la canal a variat, in functie de amploarea lucrarilor, in 1952 depasind 80% din forta de munca folosita. Internarea in coloniile de pe canal se facea in functie de necesitatile de pe santier. Daca imediat dupa instaurarea regimului comunist s-au deschis portile inchisorilor pentru infractori de drept comun, putem vorbi de marile gratieri politice incepand cu anul 1963 si continuand cu anul 1964, cand majoritatea celor care au fost inchisi au fost eliberati", explica istoricul Valentin Ciorbea. La fel de adevarat este faptul ca regimul dorea sa arate ca este mai deschis, dar aceste gratieri au facut parte si dintr-un program de departare fata de sovetici, care trebuie coroborate cu declaratia... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro