Propun astazi sa lasam la o parte unghiurile, liniile, pro-iectia genunchilor si pozitia talpilor pe sol pentru a observa ca genuflexiunea este cea mai simpla si naturala miscare pe care omul este "proiectat" sa o faca.

Genuflexiunea, dupa cum ii spune si numele, este o flexie a genunchilor, mai exact cand executam aceasta miscare se produce o tripla flexie la nivelul membrelor inferioare.

Articulatia genunchiului (foto 1) reuneste trei oase: femurul care se articuleaza cu rotula prin articulatia femurorotuliana si cu tibia prin articulatia femurotibiala.

Suprafetele articulare ale genunchiului se afla la capatul distal al femurului (trohleea femurala sau fata patelara care se articuleaza cu rotula si condilii femurali care se articuleaza cu glenele tibiale) si la capatul proximal al tibiei (glenele tibiale).

Meniscurile genunchiu-lui sunt doua lamele de fibrocartilaj in forma de semiluna situate pe glene (cavitatea articulara a osului - n.n.). Acestea in timpul deplasarilor lor sporesc reaparitia lichidului sinovial (un lichid vascos si transparent care are rolul de a umecta suprafetele articulatiilor mobile - n.n.), cresc suprafata de contact, permit o mai buna repartitie a presiunilor in timpul deplasarilor si cresc concavitatea glenelor aducand un plus de stabilitate.

Din punct de vedere osos genunchiul nu are o articulatie foarte stabila, astfel ca, pentru o stabilitate sporita, ligamentele au un rol important.

Anterior rotula este legata de meniscuri si condili (proeminenta rotunda a osului - n.n.) de tendoanele cvadricepsului care se incruciseaza pe aceasta, iar apoi formeaza tendonul rotulian. Unul este antero-exterior si impiedica tibia sa alunece anterior, iar celalalt postero-interior si impiedica tibia sa alunece posterior.

Capsula este intarita si in lateral prin alte doua ligamente, intern si extern.

Miscarile de flexie si extensie ale genunchiului (foto 2) asociaza doua m... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro