Fosta sefa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie considera ca sesizarile depuse la Curtea Constitutionala vizau competenta Guvernului in raport cu competenta Parlamentului, problema "de mare insemnatate pentru insasi existenta statului roman de drept", in conditiile in care s-au inmultit criticile pe tema abuzului legiferarii pe calea ordonantelor de urgenta, arata Digi24. Or, in aceasta situatie, CCR ar fi trebuit sa examineze si fondul sesizarilor depuse, nu sa se limiteze la a constata ca acestea nu mai au obiect prin abrogarea OUG 13. 15/2000, in care magistratii constitutionali au aratat ca "posibilitatea Guvernului ca, in cazuri exceptionale, sa poata adopta ordonante de urgenta, in mod limitat, chiar in domeniul rezervat legii organice, nu poate echivala cu un drept discretionar al Guvernului si, cu atat mai mult, aceasta abilitate constitutionala nu poate justifica abuzul in emiterea ordonantelor de urgenta". Judecatoarea aminteste si de faptul ca CCR a stabilit conditiile care trebuie sa fie indeplinite, cumulativ, pentru ca Executivul sa poata adopta ordonante de urgenta: existenta unei situatii extraordinare, reglementarea acesteia sa nu poata fi amanata, iar urgenta sa fie motivata in cuprinsul ordonantei. De asemenea, Stanciu aminteste ca, in situatia in care sunt declarate neconstitutionale prevederi din acte normative, obligatia punerii in acord cu Legea fundamentala, in termen de 45 de zile, se imparte intre Parlament si Guvern astfel: primul trebuie sa clarifice prevederile din legi, al doilea, prevederile din ordonante. 415, ca Executivul nu putea adopta o ordonanta de urgenta pentru a pune in acord cu Legea fundamentala prevederile declarate neconstitutionale din Legea nr. Chiar in ipoteza unei a Parlamentului, Guvernul avea obligatia sa elaboreze un proiect de lege (iar nu o ordonanta de urgenta), lege care sa fie adoptata pe calea procedurii de urgenta, ori, in extremis, pe calea angajarii raspunderii sale in fata Parlamentului", argumenteaza f... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro