Romanii ardeleni care s-au adunat la Alba Iulia erau constienti de aceasta realitate, motiv pentru care si-au asumat o atitudine generoasa fata de popoarele conlocuitoare, cu speranta de a castiga si increderea aliatilor victoriosi in razboi. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc."

Pe langa aceasta promisiune esentiala, cei adunati au mai aprobat un sir de drepturi si libertati fundamentale: votul egal si universal, presa libera, egalitatea si libertatea confesionala, precum si cea de asociere, de intrunire, de constiinta si de exprimare. Adica nici vorba de cotropire sau revansa fata de dominatia maghiara, ci construirea unui stat modern si multinational a fost vointa romanilor din Ardeal. Punand deoparte complicatele evolutii juridice ale secolului trecut, propun sa comparam continutul rezolutiunii si sistemul romanesc actual in protectia minoritatilor, ca sa intelegeti de ce nu sunt multumiti maghiarii cu ce au acum.

Modul de exprimare din 1918 presupune recunoasterea comunitatilor minoritare ca subiecte politice distincte si inzestrarea lor cu drepturi colective printre care si dreptul la autoguvernare (sau autonomie, cum vreti). In schimb, minoritarii de azi nu au decat drepturi individuale, iar masura in care acestea pot fi exercitate depinde de diverse criterii si conditii juridice (de exemplu, pragul de 20%). In Romania de astazi, un maghiar oarecare va putea fi judecat si administrat "prin indivizi din sinul sau" doar daca traieste intr-o zona majoritar ungureasca sau daca nimereste un functionar maghiar, din coincidenta. Or, un sistem de protectia minoritatilor bazat pe spiritul Rezolutiunii trebuie sa excluda sau sa reduca rolul hazardului din ecuatie.

De asemenea, punctul citat din rezolutiune presupune o reprezentar... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro