In Evul Mediu tortura a fost folosita deseori pentru extragerea unor informatii, pentru confesiuni fortate, ca pedeapsa sau metoda de inspaimantare sau pentru placerea personala a inchizitorilor, arata numeroase marturii.

Femeile nu erau exceptate de la tortura, indiferent de metoda si de instrumentul folosit, si, mai mult chiar, pentru ele au fost inventate instrumente speciale. Instrumentul conceput special pentru schingiuirea femeilor era dotat cu gheare de otel, care adesea erau incinse de calai, pentru a le spori durerea. O varianta comuna a smulgatorului de sani era cunoscuta sub numele de "Paianjenul" sau "Tarantula". Pieptul victimei era fixat intre "ghearele" dispozitivului, uneori incinse, iar cand calaul o tragea inspre el, victima era mutilata grav, sanii ramanandu-i desprinsi de corp, in "ghearele" paianjenului.

Para ucigasa

Un alt instrument "dedicat" femeilor era "para angoasei", folosita in timpul Evului Mediu ca o modalitate de a le tortura pe cele care avortau spontan. Dimensiunea perelor varia si se diferentia in functie de scopul folosirii, iar autorii care au relatat despre ele sustineau ca rareori provocau moartea victimelor, care insa nu scapau doar cu aceasta tortura.

Fecioara de otel si dusul de sange

Fecioara de otel consta dintr-un dulap de fier, cu un cap rabatabil, care in interior era captusit cu instrumente ascutite, lasand insa loc pentru a inchide in el o fiinta umana. Odata ce era incuiata in "fecioara de fier", cu interiorul in forma conica, victimei ii era imposibil sa se miste din cauza numarului mare de varfuri de otel care o intepau din toate directiile. Cei care o interogau pe victima tipau la ea, in timp ce loveau in instrumentul de tortura, in care se afla aceasta, se arata in unele marturii din perioada medievala. O referire la "fecioara de otel" este legata de povestea Elisabetei Bathory, contesa din familia de nobili ungari, care ar... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro