Militarii care dezertau, povesteste istoricul Alesandru Dutu, erau triati de comisii speciale, constituite la nivelul unitatilor, dupa care erau trimisi in fata Curtilor Martiale. Dupa condamnare, cei care apartineau unitatilor de pe front erau trimisi fie in linia intai pentru reabilitare, fie in inchisori. Celor care au parasit tara si s-au angajat sau nu intr-o armata straina sau s-au pus in serviciul unui stat strain urma sa li se ridice nationalitatea romana, acest lucru neinsemnand anularea actiunii penale pentru dezertare, nesupunere sau oricare alta infractiune cu caracter militar (risipire de armament sau de efecte militare, insubordonare, insulta superiorului etc.) savarsita pe vremea cand cel in cauza era supus obligatiilor militare in Romania, urmand a fi trimis in judecata pentru acele fapte si dupa ce a devenit cetatean strain, daca era prins pe teritoriul national. Constatand ca intocmirea actelor de trimitere in judecata a ostasilor dezertori si judecarea lor prin Curtea Martiala dureaza prea mult, generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, a propus ca dezertorii din randul trupei sa fie sanctionati imediat dupa prinderea lor cu maximum de pedeapsa corporala, dupa care sa fie trimisi sub escorta la unitati spre a fi pusi in "linia de foc". In trimestrul I al anului 1943, de exemplu, au fost inregistrati 3.436 de dezertori (2.887 romani si 549 minoritari) din care 2.971 dezertasera din unitatile dislocate in tara. In incercarea de diminua numarul celor care isi paraseau unitatile, maresalul Ion Antonescu a ordonat in cazul unui dezertor: "Sa fie trecut in cartea neagra a natiei si publicat ca atare. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro